Prin ceață, cu iubire! 
Plin astăzi de BEȘTELEALĂ, CÂRTEALĂ și SATIRĂ!
Ce-o fi atâta de grav să împresurăm niște iubire în plus?
De unde atâta patimă la a blagoslovi?
BLA, bla, bla. Iubirea e în fiecare zi și nu trebuie *fo data special să o băgăm în seamă!
Eh, nu-I chiar așa și vă spui* pe cuvânt. Zilnic oblojesc pricini ale lipsei de iubire venite de prin toate cotloanele și la toate etățile!
Ce o fi atât de anevoios să ne recunoștem că, de la mic la mare, avem nevoie să fim asigurați, cofirmați, îmbrățoșați, că tare-i vindecător să ne mai tânguim și să primim ascultare?!
Un motiv gras este că nu ne permitem să fim VULNERABILI pentru că, undeva în adânc, e imprimat că emoția asta poate aduce multe pocinoage. Putem fi considerați fraieri, slabi, incapabili, plângăcioși și cerșetori!
Și cum sună o deslușire strașnică!?
Ca o mărturie începută exact din frică! ”Nu vreau să crezi despre mine că sunt un pișorcos, dar fără tine sunt ca fără chiloți!”
Imi place asta cu chiloții și am zis să gășiți și voi prilej de bășteleală dacă nu aveați destulă!
Si apoi…cine știe de unde sare vreun iepure de micro vulnerabilizare în fața celor semnificativi! Că doar am început eu folosind cuvinte buclucașe! 
