Sunt deja câțiva ani de când a-ți găti sau a găti pentru ai tăi e mai aproape de ”o pierdere de vreme” decât de:
– o investiție sigură în sănătatea ta,
– a petrece timp cu sens singur sau împreună cu ai tăi.
A rămas acest obicei mai aproape de nevoia imperioasă de a cheltui mai puțin, cauzată de faptul că a cumpăra e mai scump și astfel, adesea, cel care gătește ÎI DĂ SEMNIFICAȚIA DE CORVOADĂ – ”trebuie să gătesc pentru că nu îmi permit să cumpăr”. Prin urmare cu acest tip de mentalitate rămâne foarte puțină satisfacție de luat din acest proces.
S-a pierdut mult din ceea ce însemna ”a găti”, respectiv, o întruchipare a GRIJII. S-a pierdut ideea cu care am crescut. Bunicile aveau convingerea că ale lor bucate au în ele inclusiv o bucățică din sufletul lor, picurată cu dragoste și băgare de seamă. Bucatele constituiau afecțiunea pe care o schimbau între ei cei prezenți unii pentru că le pregăteau și ceilalți pentru că le savurau împreună la masa la care alimentele nu era doar hrană ci și recunoaștere, valorizare, bucuria contribuției fiecărui membru.
Acum ”a găti” e asociat mai degrabă, pentru cei care pot cumpăra de-a gata, cu pierdere de timp soldată cu căldură, osteneală, PRIVAREA DE LUCRURI MULT MAI INTERESANTE DECÂT A STA ÎN BUCĂTĂRIE.
Apoi, asta povestesc din experiența clienților mei, constatăm că nu mai reușim să petrecem timp cu cei dragi ȘI FIINDCĂ avem din ce în ce mai puține chestii care ne aduc împreună.
Ne trezim și ne culcăm la momente diferite din zi sau noapte, mâncăm adesea singuri, când ne este foame (rapid și eficient), fiecare se uită la serialul lui, la podcastul lui. Trăim cu impresia că și așa avem puțin timp pentru noi. De unde să mai fie pentru a investi pur și simplu în prezența celuilalt fiindu-i, de exemplu, aproape în acțiuni importante pentru el, care să ne ajute să învățăm, să ne dezvoltăm, să creștem împreună, să mai acoperim din decalajele amețitoare la care ne expunem dat fiind faptul că informația care se perindă prin simțurile noastre poate fi atât de variată chiar și pentru simplu fapt că este foarte multă în piață.
Și uite așa, ajungem să fim străini unii de alții acasă, realizând, dacă ne punem mintea, că facem mai multe chestii împreună cu colegii de birou.
De aici, aveți libertatea să vă faceți propriul scenariu cu ”ce va urma”. Dacă întrezăriți ”va urma-uri” cu tușe îngrijorătoare, luați măsuri! Singuri sau împreună cu cei care au expertiză în domeniu! 
