”Aici și acum” nu presupune doar autenticitate trăită alături de cel ce îți șade dinainte. Adesea, referirea la a trăi pe deplin e înțeleasă ca interacțiune, implicit extragerea satisfacției din acest proces, care e nevoie să conștientizezi că nu e un merit permanent. Mai mult se face referire la conștientizarea momentului de plinătate din perspectiva faptului că, la un moment dat această ”normalitate” căreia obișnuim să îi atribuim inclusiv note de plictiseală va dispărea, iar asta ține implicit de ordinea firii.
La următorul nivel, „aici și acum” duce cu gândul la a extrage satisfacție din chestiuni pe care adesea le treci cu vederea, respectiv referiri la oferta nelimitată a naturii sunete, miresme, anotimpuri, gusturi, samd
Și
Si mai în profunzime, ”aici și acum” înseamnă meditație, mindfulness, starea de conștiință prezentă.
Dincolo de toate aceste beneficii ale conștientizării momentelor bune mă folosesc de o întrebare venită din experiența împărtășită a unui client.
Poate fi oare ”aici și acum” fiorul căruia îi faci loc să te cuprindă atunci când auzi sunetul sirenei unei salvări?
Și dacă da, pentru tine unde se îndreaptă gândul ”trecerii” atunci când îl lași să apară? Si, dincolo de teama îndreptată spre tine sau cei dragi, își face loc BUCURIA faptului că acum ești izbăvit de asta?
Ți se întâmplă ca următorul pas să fie împărtășirea acestei bucurii cu o persoană semnificativă?!
Un fel de: ”sunt atât de recunoscătoare că te am!”.
Apoi, desigur, alte și alte ”aici și acum-uri” pentru care să te simți binecuvântat! 
