Cum interacționăm cu bebelușii în primul lor an de viață?!
Încă din primul moment în care ”boțul cel mic” va primi brațele tale tu vei fi cea care va decide cum va evolua relația voastră de afecțiune, susținere, încredere!
Alegem să înfățișăm tinerilor părinți perioada asta specială, în felul în care, e nevoie să înțeleagă că micuțul, din prima secundă de viață, este o ființă ce exprimă, pricepe, reacționează. Dacă tu, părinte, privești de la bun început cu scepticism, neîncredere, îndoială sau chiar detașare uneori reacțiile pe care el le are, șansele ca a voastră comunicare să fie una limpede pentru fiecare dintre voi, scad ”din fașă”. Mai mult, vom lucra la îndepărtarea premisei conform căreia ”bebelușul ne manipulează”. În niciun caz nu se poate întâmpla asta în primul lui an de viață!
În același timp punem mare preț pe timpul lui și pe timpul tău ca mămică, deopotrivă!
Cum adică?
Păi, cam așa. Prezența ta este indispensabilă în viața lui, pentru că de tine depinde ca el să facă față cu bine acestei lumi. Va să zică, vei fi prezentă, activă, implicată, răbdătoare. Asta NU ÎNSEAMNĂ că îți vei neglija toate nevoile! În același timp nu înseamnă că le vei neglija pe ale lui!
Știm, dificil! 
Și totuși, cum vor reuși mămicile să parcurgă cu succes acest slalom?
1. Se vor întoarce permanent la conștientizarea: ”dacă EU nu sunt bine, nici bebelușul meu nu va fi bine”, asta pentru că starea emoțională a mamei ajunge la bebeluș într-un fel subtil.
2. Vor cere ajutor celor din familie sau vor găsi resurse care să le ajute măcar 1- 2 ore pe zi, ore în care ele să facă chestiuni pentru a-și încarcă rezervorul de energie precum: plimbări în aer liber, întâlniri cu prietenii, mici sesiuni de cumpărături, citit, ascultat muzică, masaj, băi relaxante sau orice altceva le va face plăcere. Asta nu implică supervizarea celui care stă cu micuțul, dereticatul prin casă sau alte activități cu care au rămas în urmă.
3. ***Și cel mai important, vor încerca să priceapă că cele 2 premise sunt musai necesare mai ales în perioada în care nu merg la serviciu. Dacă merg la serviciu intervin mai multe variabile cu ”dacă/ atunci” pe care le vom detalia în alte materiale.
În condițiile în care vă veți considera ”cele mai puternice mămici” sau ”cele mai pline de energie” astfel încât să refuzați să vă petreceți timp cu voi și vă veți dedica exclusiv micilor minuni din viața voastră, cel mai probabil, mai devreme sau mai târziu, simțindu-vă epuizate veți găsi loc să reproșați asta, cel mai adesea partenerului de viață. Astfel, considerând că ”cel mic nu are nicio vină” vă veți epuiza ca să îi faceți zilele plăcute și celelalte persoane semnificative nu vor mai beneficia de prezența voastră agreabilă în viața lor, pentru că adesea le veți considera ”vinovate” pentru oboseala pe care o resimțiți. Mai mult, când le veți transmite celor semnificativi furia, adesea o veți face într-un fel care îi va ÎNCURCA TERIBIL, astfel încât și reacțiile lor vor fi disproporționate și inadecvate. 
Una peste alta, inclusiv relația cu cel mic, pentru care vă veți strădui să întruchipați perfecțiunea, va avea de suferit, dacă nu acum, sigur mai târziu, când acest rol, epuizându-vă cu totul, va fi mai greu să îl ajustați cu delicatețe, astfel încât, într-un final, să existați și voi, din nou, ca entități de sine stătătoare.
Este un tablou în tușe un pic mai gri. Dacă vă îndoiți de veridicitatea lui, întrebați o prietenă, două, trei, toate mămici ale zilelor de astăzi! Și dacă vor nega imaginea zugrăvită de noi, e posibil să aibă alte idei foarte bune care nu au ajuns încă la urechile noastre, așa că le așteptam cu interes si disponibilitate.
