Bias-ul de confirmare
Sunt fermecată de oamenii pasionați de idei a căror punere în practică aduce ceva diferit lumii în care trăim. Am cunoscut câțiva din ăștia, iar de unii am rămas veșnic îndrăgostită.
Ce aveam să observ, însă, la tipul acesta de personalitate, este gradul înalt de susceptibilitate când este vorba de căderea în păcatul ”bias-ului de confirmare”.
Adică? Îți explic mintenaș!
De bine ce preocuparea este spre a inova, spre de a pune în practică chestii noi, e clar că orientarea este și spre a avea rezultate măsurabile care să aducă mulțumire și valorizare.
Bunnn, dar ce se întâmplă când rezultatele întârzie să apară, pentru a nu pierde încrederea în ideea ta.
Începi să te păcălești, câte un pic, fără să fii conștient de asta. Cum o faci?
Îți faci ordine în minte și păstrezi doar informațiile care îți confirmă că ai luat decizii bune, că ai făcut o treabă excelentă, respectiv, tot ce confirmă valorile sau credințele tale.
Și îngropi toate informațiile ce contrazic cele de mai sus și în felul ăsta te protejezi.
Poate ți se întâmplă când îi povestești celui mic ce prieteni minunați aveai tu în copilărie și cât de bun erai la școală, toate, de unul singur!
Totuși, dacă îți dorești să pui umărul la a-l susține, ajuta, la a fi un exemplu, ține cont și de stângăciile tale. Aduți-le în prezent și presară-le. Va fi mult mai de preț o astfel de reprezentare.
E ca și cum mi-ai cere luna de pe cer, fără șă îmi specifici că pot fi creativ! Adică, să ți-o desenez! 
