Bucla inchisa 1

Prietena ta este într-o relație la distanță de vreo 3 ani. L-ai văzut de câteva ori pe tipul ei, ba chiar ați petrecut împreună o minivacanță. Știi că între ei lucrurile nu merg prea bine, însă tu ai nevoie de o părere avizată despre un anumit lucru și știi că ți-ar putea folosi competență lui.

Ce mai știi tu, însă, este că în ultima vreme nu prea mai este disponibil pentru prietena ta, iar ea suferă pentru că nu îi mai acordă timp, așa cum o făcea înainte.

Îl suni pentru a-ți rezolva sutuația. Îți răspunde la telefon, dar îți specifică că este foarte ocupat și te va suna diseară. Seara, îți dă un mesaj și îți spune că te va suna mâine.

Primul gând când te-a amânat pe diseară și nu pentru mai târziu a fost ”dam, probabil că nu are chef să vorbească cu mine, tocmai pentru că sunt prietena iubitei lui”, nu-i așa?

Mesajul de seara îți întărește convingerea. De acum înainte, premisa de la care vei porni în următoarea conversație cu el este: ”știu că nu este disponibil pentru mine, deci e posibil să îmi dea informații, de mântuială”. Asta reflectă neîncredere, întărită de comportamentul pe care îl are față de prietena ta, care bineînțeles, nu merită să fie tratată astfel.

Mecanismul se numește buclă închisă și cu toții cădem în capcana ei.

O să povestim despre ea sâptămâna aceasta.

Este despre faptul că oamenii interpretează fapte reale prin lentila propriilor credințe. Mai exact, propriile credințe îi vor ”determina să vadă” ceea ce au nevoie să vadă pentru a și le confirma. 🙂

Primul exemplu a fost unul ușurel. Mâine, altele! 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *