Unul dintre gândurile care ne bântuie cel mai des, inevitabil zilnic este :
”Cine a fost vinovat” cu variațiile lui: ”Cine a pornit” ”Cine a greșit” ”Cine a fost rău” și altele asemenea care încriminează persoane din viața noastră intima, personală sau profesională.
Este, evident mult mai reconfortant, pentru fiecare dintre noi, să credem și ulterior să exprimăm că toată tărășenia care ”s-a întâmplat„ a fost independentă de voința noastră”. Respectiv, ALȚII au declanșat și au făcut să se întâmple. Mai specific, tu nu ai nicio contribuție la lucrurile în care ai fost prins și a căror consecințe trebuie acum să le suporți.
Astăzi am să dau un exemplu din sfera relațiilor părinți – copii. Dar exemplele vor continua cuprinzând relatări despre relațiile de parteneriat sau relații profesionale.
Totul e în regulă cu al tău copil. Ești mândru de el. Ia note bune și asta e foarte important pentru tine pentru că ești încredințat că în urma unei astfel de atitudini ”nu va da greș” în viață.
Afli aproape întâmplător la jumătatea clasei a Xa că lucrurile nu mai stau chiar așa și că are note mici pe care nu ți le-a menționat, deși până în clasa a IXa a fost un elev foarte silitor care NU TE-A DEZAMĂGIT. Mai mult, nu numai că ia note mici, sau mai mici decât așteptările tale de exemplu între 6 – 8, dar ți le ascunde, eventual le înlocuiește cu altele mai mari.
După ce afli ești foarte FURIOS, îl consideri un mincinos și îi atribui întreaga vină a acestui ”EȘEC”.
Acum vine întrebarea, dincolo de faptul că adolescentul a luat niște decizii neinspirate, să ascundă, sau să nu învețe suficient, care o fi contribuția ta?
Desigur, ”ai făcut tot posibilul să îi fie bine”, ”ai muncit pe brânci ca să aibă acces la lucruri la care nu au acces toți copii”
Ba mai mult
– L-ai supravegheat îndeaproape
– L-ai ascultat la teme, până a intrat la liceu, chiar și un pic după
– Ba chiar ai învățat cot la cot cu el și ai supravegheat cu strictețe acest demers
Și ce să vezi, după a IXa ai decis că a crescut și că poate singur să își vadă de învățat. În plus, ai acceptat niște oportunități profesionale care îți ocupă mai mult timp decât de obicei, dar aduc beneficii financiare întregii familii, “că doar nu muncești numai pentru tine”!
Și uite așa toate astea adunate au făcut să mizezi pe încredere și independență.
Și, ce să vezi, EL a dat GREȘ. Nu era demn de toată această ”LIBERTATE”. A înțeles-o prost. Și-a luat-o în cap și acum te minte.
Aproape că nu îți trece prin cap CĂ AI CONTRIBUIT ÎN VREUN FEL LA ASTA!
Și totuși!
– Care este REFLEXIA comportamentului tău atunci când ai ales să verifici cu strictețe temele copilului, ba ai învăța alături de el.
– Care este reflexia comportamentului tău când ai ales să programezi totul ca să nu existe nicio eroare
– Care este REFLEXIA comportamentului tău orientat exclusive spre a aprecia performanța și a blama lipsa ei
Și în sfârsit, care e reflexia comportamentului tău când ai decis că e timpul să te retragi, ai decis că a crescut și se poate descurca singur, dupa ce deja deciseseși ca a avea note mici e un eșec pe care nu ai cum să il tolerezi.
Daca nu reușești nici acum să identifici contribuția ta la minciuna lui, ofer din toată inima o ședință gratuită. Chiar e foarte important ca adulții ”să se prindă” cum au contribuit!
Și da, consider că orice mică schimbare e un pas înainte, de aceea sunt disponibilă să ajut!
