Tu nu ești atent la nevoile mele, nu îmi acorzi timp și nu ești dispus să mă pui pe lista priorităților tale pentru că știi sigur că am nevoie de tine, că fără sprijinul tău mi-ar fi foarte dificil, că nu am prea multe șanse ca altcineva să mă primească sub oblăduirea lui pentru că, vreau sau nu, deja “te-am ales” pe tine și drumul meu e aproape pecetluit.
Nu fac cum vrei tu? Vin să îți spun că e nevoie să mai schimbăm dintre deciziile tale ca eu să fiu bun, eficient, să am rezultate?
Ai soluții! Mă lași fără resurse și mai devreme sau mai târziu, “în genunchi mă voi întoarce la tine” pentru iertare, pentru că, porțile de ieșire din această situație pentru mine, sunt extrem de limitate.
Da, este un comportament abuziv! Sunt părinți care experimentează genul acesta de relație cu ai lor adolescenți. Nu, nu este o relație funcțională, nu ajută la creștere și dezvoltare armonioasă.
Aproape că suntem de acord, nu-i așa?
Știți care este cel mai mare vis a unui sclav? Îmi veți spune ”libertatea lui”. Nu am stat de vorbă cu niciunul, dar am stat de vorbă cu mulți copii abuzați.
Si, da, adesea visează la oameni mai slabi decât ei pe care să îi subjuge, pentru că s-au săturat să fie permanent inferiori. Au nevoie să fie și ei, la rândul lor, recunoscuți!
Nu, nu vreau să generalizez, dar adesea, furia va fi descărcată undeva. Și aproape niciodată nu se va întâmpla să fie pe cei mai puternici ci, pe cei mai neputincioși!
DA, puteți pune asta și în contextul actual, chiar dacă, la prima vedere pare o comparație nereușită!
