Astăzi, retrospectiv/aniversar despre decizii dintr-o viață trăită cu ani în urmă, tot a mea, tot pe aceste meleaguri!
Viața este prietenoasă și are mari șanse să ne aducă bucurii zilnice cu condiția să o trăim în fiecare zi și nu numai atunci când gândurile despre trecut sau planurile de viitor nu ne ocupă tot spațiul gândirii și simțirii.
Viața merită trăită ”astăzi pentru astăzi”, ”acum pentru acum” chiar dacă uneori e dificil, poate chiar dureros. A trăi în acest moment emoții de inadecvare, neputință, strângere de inimă, frică mă ajută să îmi dau seama că e musai să fac ceva, lucruri care depind de mine, ca asta să nu se mai întâmple și diseară, mâine sau peste o lună.
Numai așa, avem șansa de a ne trezi într-o bună dimineață CU GÂNDUL CĂ VREM SĂ ÎNTRERUPEM cercul vicios în care ne aflăm, bineînțeles, fără să ne amăgim că nu am contribuit și noi la asta. De buna seamă, dezirabil este să luăm decizii radicale după ce am făcut lucruri care depindeau de noi și anume, să comunicăm, să îndreptăm, să iertăm și în contextul în care ceilalți nu asumă contribuție în procesul de a repara, CEL MAI BINE PENTRU NOI E SĂ PUNEM SACUL JOS, să ne luăm din el ce și dacă ne mai este ceva de folos și SĂ NE ÎNDREPTĂM SPRE A BĂTĂTORI ALTĂ CĂRARE.
Nu, nu este floare la ureche, doar că oricare decizie (în afara celor care înseamnă întreruperea unui tratament de care depinde viața) NU NE POATE DUCE LA MOARTE, ÎN NICIUN CAZ.
E dificil să pleci de sub un acoperiș în care caloriferele merg fie ele acasă, la un job, într-o relație, să pornești cu bocceluta ta cu ”te miri ce și mai nimic” și să o iei de la capăt. Însă, acum ceva timp, mult sau puțin, așa a început și capătul celălalt al etapei pe care vrei să o închei acum și tot TU ai reușit să îl clădești. Că au fost erori pe parcurs, asta este inevitabil, însă, dacă îi dai inclusiv timpului loc să îți închidă rănile, sunt lucruri pe care nu vei îngădui să le trăiești la fel. Că vor fi alte neajunsuri, e de netăgăduit, însă gândurile tale pot merge vioaie în DIRECȚIA PRIORITĂȚII DE A ZÂMBI de-a întregul, în fiecare zi.
Știu că se poate, știu eu și nu numai din experiența mea!
Sărbătoresc în fiecare 21 noiembrie bunele cu care am plecat la drum, sunt recunoscătoare pentru experiența trecută care m-a șlefuit în felul în care face parte acum din mine și în aceeași măsură, mă bucur de alegerea mea de atunci pentru că aceea mi-a dat un nou punct de plecare și mai ales, OPORTUNITATEA DE A FIXA NIȘTE ÎNCREDERE, CURAJ dar ȘI ÎNȚELEPCIUNE.
Am scris pentru mine, dar nu numai, aceste rânduri. Și dacă vă aflați într-o etapă a vieții în care vă lipsește zâmbetul pe chip să știți că NIMENI, nu se poate bucura de voi pe de-a întregul PENTRU CĂ, VOI, CEI ADEVĂRAȚI, SUNTEȚI ABSENȚI făcând incursiuni scurte în trecut sau într-un viitor mai bun.
Alegerea binecuvântată să vă fie!
Eu, încă mi-s pe drum! 
