Despre ajutor și limite

Adesea, în practica mea, ascult oameni nemulțumiți de faptul că ”se simt încălecați” de cei pe care i-au ajutat și care acum, după vorba românească, mai mult sau mai puțin inspirată, ”i-am dat un deget și mi-a luat toată mâna”, nu se mai opresc din “a cere” celor pe care i-au simțit disponibili cândva.

Din păcate, treaba nu e atât de simplă, precum pare.

Obișnuim să judecăm când auzim povești despre cei care, după ce au primit sprijin, îl cer în continuare, considerând pe cel care a oferit o victimă a insistenței, ba chiar nerușinării, celui care ”nu se mai satură să primescă”.

Sunt, însă, situații în care CEREREA, e îndreptățită să nu aibă sfărșit:

– Atunci când procesul nu e finalizat cu responsabilitate. Ai fost rugat ceva, ai fost de acord, ai dat o soluție, iar soluția ta:

o e un drum înfundat – nu duce nicăieri, nu ajută – SUNT EU ÎNDREPTĂȚIT SĂ TE SOLICIT DIN NOU ȘI SĂ TE INFORMEZ CĂ E UN DRUM ÎNFUNDAT?

– Soluția ta era un prim pas într-un demers pe care NUMAI TU AI PUTEREA SĂ ÎL SUSȚII, eu nu am resurse pentru asta (umane, financiare, emoționale), iar tu m-ai încurajat să o iau pe acel drum, știindu-mi neputința! – OARE Nu EȘTI ȘI TU RESPONSABIL? Nu SUNTEM NOI ACUM O ECHIPĂ, cumva?

– Mi-ai oferit informații simplificate, pe care nu am competența să le pun cap la cap și tu știai asta, ți-am spus-o. Am făcut un pas, doi, trei, acum am nevoie de expertiza ta – NU CUMVA TU EȘTI CEL CARE AI FOST CREATORUL ACESTEI SITUAȚII, aceasta ÎN CARE AM NEVOIE DE TINE ÎN CONTINUARE?

sau și mai clasicul

– Atunci când la mulțumiri ai răspuns ”nu ai pentru ce”, ”oricând cu plăcere” și altele de felul, care luate mot-a-mot, vrei sau nu să crezi, întăresc disponibilitatea infinită.

Astea sunt doar câteva exemple. Ce rol au!?

Să vă încurajeze să încercați să ieșiti din cutie atunci când vă simțiți deranjați, copleșiți, agasați și să vă schimbați un pic perspectiva, răspunzându-vă la ”cum am contribuit”.

O să vedeți că timpul acordat pentru a vă înțelege, vă va ajuta, atât pentru a-l pricepe pe celălalt, cât și pentru a lua decizii înțelepte atunci când acordați ajutor în viitor.

Știu, nici vouă nu v-a fost plăcut să spuneți, ”gata, nu te mai pot ajuta” și vă puteți scuti, de la bun capăt de astfel de SUPĂRĂRI.

Trebuie doar un pic mai multă prezență în punctele esențiale! 😊

psihologa.ro

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *