Dincolo de toate dilemele despre ce o fi, cine ne-o pedepsi, o fi sau n-o fi bine, vă încurajez astăzi să rămâneți în bucuria unui ritual căruia să ii dați cea mai pe sufletul vostru semnificație cât să vă aducă emoțiile unei povesti despre sărbătoarea trăită de cei care ne-au dat din genele lor.
Una peste alta zilele astea am văzut mult mai multe fețe zâmbitoare decât în alte zile, multe purtând cu grijă un simbol pentru care au muncit, la care au contribuit, care le va aduce recunoaștere, apreciere, poate și o îmbrățișare acolo unde îl vor împărtăși.
Astăzi este o zi de poveste și din astea nu sunt multe, desigur, pentru că avem prea puțin timp pentru “prostii”.
<<Viata e o chestiune plina de seriozitate care trebuie trăită drept și fără prea multe momente de “pierdere a vremii”! :))>>
Sau?
Și dacă a ne bucura împreună într-un ritual ar însemna semnificativ mai multă creștere decât pagini întregi parcurse silabisit și nepricepute nicicând, într-o singurătate emoțională parșiv de apăsătoare și cu ochi scrutători pătrunzând prin ceafă care murmură în spatele urechilor cuvinte precum….incapacitate, nereușită, supărare, pedeapsă, mustrare…
Propun astăzi să viețuim în povești și povestiri. Cu tâlc, cu îmbrățișare, cu autenticitate presărate cu mărturisiri despre iubire dar și despre tristețe, despre lecții ce ne-au ajutat să construim ce e mai bun în noi. Despre străbunici, bunici, părinți și lucrurile pe care nu le întreceau nici în ruptul capului.
Fi vor de mare folos pentru pecetluirea încrederii, ascultării, înțelegerii acolo, între ce dragi! 
Cu bucurie!
