Dinapoi!

Nu mi-e străină din nicio poziție furia, neputință, frustrarea care se ivește uneori în relația părinți – copii!

Deloc!

Din momentul în care aceste emoții s-au mai disipat pentru mine, fiindcă relația adult – adult își schimbă coordonatele, privesc cu mai multă băgare de seamă la puști sau puștoaice ce povestesc despre umilință resimtita mai cu seama când sunt loviți peste obraji. 🙁

La fel de greu de dus pentru ei este și faptul că nu pricep clar care este motivul tornadei venită din senin, deși se pare că ai lor părinți le-au explicat deja asta, dar vorbind atât de tare încât nu mai era nimic de auzit!

Nu, nu este azi un gând despre judecata! Cu toții greșim! 🙁

Este despre momente în care părerea de rău e împărtășită și asumată de-a binelea!

Asta e drumul cel mai scurt spre “nu se va mai repeta prea curând”! 🙂

La multi ani, mici și mari, interiori și ieșiți! 😉

P.S. – doar tipatul, fără lovitura pe obraz nu e neapărat mai ușor de tolerat! El vine cu alte și alte prejudicii.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *