Ptii, și cine n-o ști să grăiască despre doruri, să nu se prinză de el! 
Mai dintr-o vorbă românească (că tot ne mândrim cu unicitatea lui) greu duci dorurile, dar când nici nu ai ce povesti despre ele, mai abitir te simți împovărat!
Așa că, haideți să ne deșteptăm când ne otârâm la cei dragi și când ne este năduful mai strașnic să-i găsim leac de împăcare. Asta, și azvârlind un gând spre timpul când, din pricini care nu ne trec acum prin glagore, dorul nu va mai putea fi ostoit nicicum!
