Educația în familie nu este numai despre pisălogeală (în forma ei pseudo-academică, descălire), exemple de urmat, povestiri cu final neașteptat!
Ea poate fi despre expunerea la vulnerabilități, amintiri, dezamăgiri, momente de răscruce, decizii nereușite.
Poți face asta, propunând pustiului/ puștoaicei tale vizionarea, împreună, a unui film care, poți anticipa că te va mișca în vreun fel. De exemplu, că te va duce în trecut, mai aproape de o vârstă fragedă. În speță, te va face mai vulnerabil. Va fi foarte interesant dacă ai putea să îi propui ceva ce nu ai văzut deja, ceva ce poate trezi în tine emoție autentică, fără a fi fost deja trecută prin repetate filtre raționale.
Îți propun, Elvis.
Dincolo de prima oră de fim, care nu are chestiuni senzaționale, a doua reușește să stârnească emoții variate care spre sfârșit devin, poate, copleșitoare.
Filmul, expus din perspectiva impresarului, vajnic orientat spre propria îmbogățire, dar convins că a făcut cele mai bune alegeri si pentru Elvis, te determina să treci prin stări de spirit dintre cele mai diverse.
Pe de alta parte, Elvis, cel prins într-un creuzet de diamant înțesat cu nestemate, te sensibilizează cu incapacitatea lui de a se desprinde “de frica că nu va reuși de unul singur”, în ciuda talentului de geniu.
Conectați la această desagă de emoții este un momentul, mai mult decât prielnic, să împărtășim vietăților dimprejuru-ne că e imperios necesar să ne ducem la un bun capăt deciziile luate.
Putem face asta, desigur, după ce noi, cei mari, am fi conștientizat deja cum părinții, din prea multă grijă, înțesată cu scame de egoism dețin puterea de a deturna incorogibil parcursul în viață al unor “elefănței de porțelan”.
Nu este simplu să ne descoperim și să ne aflăm dezbrăcați în fața deciziilor noastre îndoielnice, luate mai cu seamă din raționamente precum PROTECTIVITATEA, dar, pe termen lung, atât de benefic, pentru toți.
Curaj!
