Vremea ”primelor zile”!
A trecut prima săptămână de grădi, școală, liceu sau ce-o mai fi la început!
M-a prins zilele astea “vremea între drumuri”: ba dinaintea unei școli, ba grădinițe, ba într-o discuție cu o fostă colegă profesoară, apoi în cabinet cu părinți care au început de ieri a doua săptămână de ”începuturi”.
La urechile mele au ajuns de multe ori, chiar foarte des remarci adresate copiilor precum:
– ”nu trebuie să îți faci griji”
– ”nu ai de ce să fii trist”
– ”lasă prostiile”
– ”concentrează-te pe ce ai tu de făcut și lasă-i pe alții”
– ”dacă mai plângi chiar mă supăr”
și alte asemenea.
Părinții din povestea mea răspund emoțiilor pe care copiii lor le manifestă încercând să le minimizeze, pun focusul pe altceva sau chiar încearcă să manipuleze emoțiile copiilor amenințându-i cu o supărare și mai mare care sigur nu le va conveni!
De ce fac asta?
Nu, nu o fac pentru că nu le pasă.
EI SUNT ACOLO cum pot ei să fie și cel mai adesea nici nu își dau seama ce anume transmit de fapt. Ar fi în stare să zică orice numai să nu își mai vadă copii triști.
Totuși, de ce articulează răspunsuri ca cele enumerate? Insist cu întrebarea. 
PENTRU CĂ, cel mai adesea, nici EI ÎNȘIȘI NU ȘTIU SĂ ÎȘI GESTIONEZE EMOȚIILE cu care se prezintă ai lor dragi copii. Și când nu știu, vor să alunge, să facă să dispară, să minimizeze, să treacă peste pentru că EL, PĂRINTE, ȘTIE că își iubește copilul, că nu vrea să îl vadă suferind, dar nu știe cum să îl învețe să treacă prin emoțiile pe care le simte.
Ce e și mai greu de acceptat este că nu prea poți trece peste ceva, fără să treci prin el, să faci cunoștință, să-l accepți, să-i găsești sensul. Cam așa e și cu emoțiile. Până nu faci cunoștință și nu le trăiești pe deplin nu vei ști să metabolizezi emoția care, in timp, va deveni copleșitoare.
