Cum procedez eu cu lucrurile pe care le am de făcut pentru mine – mai specific – exemplul personal
Asta e una dintre temele mele preferate.
DA, în opinia mea felul în care ne facem treaba, în fiecare zi e prima sursă de inspirație pentru felul în care o vor face micuții noștri în viitor.
Am să îți ofer un exemplu foarte simplu. Să presupunem că pentru tine este foarte important ca atunci când vine de afară sau de la gradi/școală, cel mic să se schimbe în haine pentru casă. Acum, gândește-te la tine. Întreabă-te dacă tu faci asta. Dacă nu o faci, adu-ți aminte cum sau dacă ai justificat asta în fața pruncușorului tău.
De felul – tu trebuie să te schimbi, în timp ce eu nu fac asta pentru că:
– eu nu mă pătez, am grijă de haine
– eu pot avea nevoie să ies din nou
– eu aștept musafiri
Nu știu dacă și ce explicații ai mai oferit tu, dar, niciuna dintre acestea nu este una care să fie mulțumitoare pentru micuț, pentru că ele pot fi ușor combătute. Deși el, cel mic, doar intuiește asta și nu are puterea, abilitățile sau energia să o facă, totuși, o interpretează ca pe o nedreptate.
El are în minte fragmente de momente în care: – tu te-ai pătat pe tricou,
– zile întregi în care, după ce vii de la serviciu și nu te schimbi, de fapt nu mai pleci nicăieri
sau
– dacă aștepți tu musafiri, ei îl văd și pe el, deci și ținuta lui poate conta.
Nu, cu asta nu vreau să spun că adulții trebuie să se alinieze cu copiii în tot ceea ce fac, nici pe departe, dar vreau să spun că, explicațiile voastre trebuie să fie unele raționale și realiste, care să nu îl facă pe copil să se îndoiască de logica voastră.
A fi îngăduitori cu comportamentele de împotrivire sau răzvrătire ale micuților și a încerca șă vă așezați și să le înțelegeți cauzele e una dintre cele mai înțelepte atitudini pe care le puteți adopta.
