Atunci când ”nepotrivitul” se normalizează prin trimiterea la medie!

_{Imagine de pe freepik.com}

“- Mami, mami, colegele mele se dau cu rimel, poartă tocuri și au unghii lungi. Ba chiar se machiază, dar eu pe asta cu machiajul nu o prefer. 😊

– Bun, ce anume vrei să îmi comunici, ca să te pot pricepe.

– Mna, pe tocuri nu îmi prea iese, deocamdată, dar cu rimel vreau să mă pot da și eu. Cât despre unghiile lungi, cred ca aș scrie mai cu plăcere, știi ce fain arată, mai ales când tastezi? E așa de ”cute”!

– Hmm, eu cred că pentru o domnișoară în clasa aVIa e un picuț cam devreme.

– Eu nu cred asta, pentru că multe dintre colegele mele deja o fac și părinții lor le permit asta. Ba, încă ceva, nici doamna dirigintă nu pare să aibă ceva împotrivă.

– Așa, și dacă eu consider că nu e momentul potrivit pentru atâta sulimeneală?

– Eu consider că este. Simplu, dacă mai mult de jumătate dintre colegele mele fac asta, de ce nu aș putea fi și eu ca ele? Cumva trebuie să înțelegi ca e o chestiune de adaptare! 😊)))”

Și de aici ține de abilitatea părintelui de a înțelege, empatiza, veni cu argumente care să stea în picioare în fața micuței domnișoare.

Interdicția fără argument nu e o decizie potrivită.

Explicația cu argument logic, măsurabil chiar, exemplul personal, imaginarea unor urmări cu un grad consistent de veridicitate sunt rațiuni mult mai potrivite.

Despre cum s-a ajuns aici, e relativ simplu de apreciat, dacă ne aplecăm nițel asupra speței. Prima domnișoară din grupul clasei s-a gătit pentru că a avut susținerea unui părinte preocupat de cochetărie sau neatenția unuia preocupat și atât! A doua a avut ca exemplu pe prima și un părinte impresionat de ”vreau să fiu ca celelalte fete” (este evident că în narațiunea celei de-a doua domnișoare ”o colegă” se transformase în ”3 dintre colege” și tot așa, tăvălugul a scăpat la vale!).

E evident că noi, părinții, suntem responsabili în mare măsură pentru astfel de mici derapaje, care, uneori, se pot transforma în consistente dificultăți.

Pentru că educația înseamnă atenție, interes, implicare activă, consecvență, toate încununate de EXEMPLUL PERSONAL.

Cu drag!

Andreea Partene