Sunt de acum doua nopți de când am încheiat una dintre cele mai grozave expediții beletristice.
M-a ținut 2 săptămâni cu sufletul din creștet și până în călcâie pitit în cele mai neașteptate unghere.
În niște momente a durut de-a întregul!
În altele, am fost fermecată de claritatea cu care noi oamenii, știm ce am putea face astfel încât să nu îi rănim pe ceilalți dar suntem incapabili, pentru că, avem niște aprecieri incredibil de subiective și mai ales nerealiste ale felului în care ne imaginăm reacțiile, gândurile, emoțiile, judecățile celor care ne iubesc.
Adesea, am simțit încântare dar și sfârșeală profundă când emoții de drag, de iubire, de grijă, exprimate într-o transparență desăvârșită nu ajungeau la țintă pentru că inima celui adorat era prea plină de cicatrici imposibil de pătruns!
Aici, în cartea asta, am respirat emoțional și rațional deodată, fără sa reușesc să le descifrez una alteia!
Se cheamă “O viață măruntă” și este de petrecut atât nopți amare cât și ceruri azurii.
Odată terminate, cele aproape 34 de ore de ascultare nu s-au dezlipit de urechile mele și probabil vor rămâne încă mult timp prin preajmă.
O recomand inclusiv în format audio. Încet, încet încerc să mă atașez de acest tip de “lectură” pentru simplul motiv că îmi crește considerabil accesul la lumea cărților. “Citind”, îmi port de grijă mergând și bucurându-mă de primăvară asta îndrăzneață!
