Frunze, gânduri și acțiunile dindărătul lor! 
Le-am ridicat involuntar de pe covorul verde cu care se împrieteniseră vremelnic.
POATE:
– îmi trecuse prin minte să le dau un alt rost?
– vreo părere de rău?
– voisem doar o atingere?
– fusesem fermecată de galbenul lor?
– o reflexie a vreunei nevoi de-ale mele?
Apoi, mi-au alunecat printre degete.
OARE:
– prin minte mi-a trecut altceva și le-am lăsat pierdute?
– am vrut să mă bucur de dansul lor în cădere?
– îmi ocupau mâinile?
– m-am răzgândit în a le da un sens?
– alt gând mi-a ocupat mintea fără ca cel dinainte să se fi înțelenit?
Asta s-a întâmplat azi cu frunzele. Trecerea lor a fost doar un prilej de a-mi observa umblătura minții.
Simțurile (fie ele văz, auz, atingere, miros poate chiar gust) contribuie la abaterea gândurilor de la acțiunea în care suntem într-un moment anume.
Apoi iute pot pleaca, așa cum au venit.
Dă-ți voie să te întorci în gândurile tale și deslușește-le. Pe acolo străbat mici nestemate.
