GREȘEALA ca ETAPĂ și nu ca REZULTAT!
– De ce?
– Pentru că am greșit!
Totuși, realitatea e un pic diferită.
Răspunsul copilului va fi o justificare pentru că întrebarea îl face să se simtă VINOVAT.
”De ce” revendică socoteală. Vrei sau nu, e acuzativă.
Ne dorim să avem copilași iscusiți cărora orice demers să le iasă din prima.
Și totuși, mai ții minte? Când au îndeletnicit mersul, câte încercări și erori ne-a fost dat să susținem?
Acum, când e despre socotit/ priceput înțelesuri sau ”desenat” litere, de unde schimbarea asta de paradigma?
Ce s-a întâmplat pe parcursul câtorva ani de creștere? Și mai mai ales, cât de CONSTRUCTIVĂ îți va fi exigența?
Vino-ți în fire, nu-i despre tine. Nu tu greșești, cel mic o face și asta nu are întotdeauna legătură cu ce nu ai făcut tu indeajuns de bine!
Trage aer în piept și dezlipește-te de identificarea cu micul lui eșec.
E doar o greșeală dintr-un sir nemăsurat de încercări și erori.
Așa arată ÎNVĂȚAREA sănătoasă.
Fii ingăduitor cu el, dar și cu tine!
