Sunt în tramvai.
Am ajuns mai departe decât mi-ar fi fost permis, astăzi! Mai am multe de făcut și pentru că trebuie să mă întorc la birou până la fix, mi-am întrerupt plimbarea pe jos. Mi-e un pic frig și mă simt vioaie. Mi-au priit cei 9000 de pași făcuți dintr-o bucată. În tramvai, am simțit că vreau să mă așez. Sunt undeva în mijloc, la geam și nu mai este un alt loc lipit de al meu. Privesc pe geam. Sunt în centru. Oameni sunt zgribuliți, cerul e gri! Îmi îndrept privirea spre interior și mă conectez la ce urmează să mai lucrez astăzi.
Stație.
Urcă un domn în vârstă cu nepoțica lui, probabil. Copila începe prin a refuza scaunul pe care este invitată de bunic să șadă. Erau doua, unul lângă celălalt. Alege să se așeze lângă o doamnă mai în față. Astfel, bunicul, rămâne în imposibilitate de a se așeza jos și cu un ghiozdan și o sacoșă destul de voluminoase pe care le ține într-o mână. Fetița așezată comod își scoate telefonul și se pune pe jucat un joc cu sonorul pornit. Bunicul, o atinge ușor pe umăr și îi face discret un semn care mimează rotirea unui buton spre stânga. Micuța domnișoară îi răspunde
– ”Nu, vreau să nu aud ce se întâmplă” (răspicat).
Eu cobor.
Clienții mei de la această oră sunt o familie. Un băiețel și părinții lui. Vin pentru că sunt ceva dificultăți de adaptare la școală. Copilul este crescut de bunici și stă în majoritatea timpului cu ei, pentru că părinții sunt foarte ocupați. La școală, printre altele i se reproșează că nu urmează indicațiile dascălului!
Ce credeți? Mi-a trecut prin minte pentru o fracțiune de secundă tabloul din tramvai? Aș fi avut toate șansele, dacă nu-l conștientizam, să pornesc de la premisa că ”bunicii sunt prea permisivi” și să încerc să îmi confirm această ipoteză? Oare aș fi avut și sorți de izbândă chiar să reușesc, indiferent de care ar fi fost realitatea?
Dacă ați avut răgazul să ajungeți până aici cu lectura încercați să conștientizați cât a fost de nepotrivit pentru partenerul, mama, copilul vostru când i-ați suspectat că fac, gândesc sau acționează într-un fel în care nu le-ar fi trecut prin minte să o facă. Asta pentru că, din păcate, tocmai fuseserăți martorul unor situații pe care le-ați adus cu voi acasă, fără băgare de seamă!
Va urma!
