Cum transformăm, fără intenție, frumusețea copilăriei în GRIJA sau PREOCUAREA PENTRU UN VIITOR mult prea îndepărtat.
Utilizati și voi astfel de explicații cu consecvență?
– la grădi mergi pentru ca apoi să poți să te duci la școala
– la școală mergi ca să înveți să scrii și să citești
– la liceu mergi ca să poți face o facultate
Și în sfârșit,
– mergi la facultate pentru a avea un serviciu care să îți placă utilizat mai ales în variantele lui de: bun, bănos sau ”să fii șef”. 
Acest articol nu este destinat părinților care investesc mult din timpul și energia lor pentru a avea o comunicare foarte specifică cu ai lor copiii.
Este pentru cei, indecent de ocupați, absorbiți să asigure mâine o zi mai bună și chiar, să pună un bănuț deoparte pentru ca ai lor copii să prindă un start mai bun.
În tot iureșul ăsta, reușesc, adesea fără voie, să se piardă în conversații înțesate de șabloane, pentru că, din păcate nu au energie să explice, să presare cu emoții pozitive și cu învățături care să țină de ORIENTAREA SPRE PLĂCUT și mai puțin spre TREBUINCIOS.
Cum cresc puștii care NU sunt expuși la mesaje care să întărească frumusețea MOMENTULUI ACUM, adică a plăcerii trăită mâine și nu peste 10 ani?
– super competitivi – copii pentru care orice nu are legătură cu rezultate bune nu contează
– cu o frica de eșec paralizantă, care își va pune amprenta anxietății asupra întregii vieți de atunci înainte. Sunt adulții evitați, temători, obedienți, îngroziți de evaluare.
– neputincioși, nepregătiți, ignoranți, depășiți fără vrerea lor de școală. Acei copii pentru care școala a reprezentat încă de la bun început un EȘEC, care în mintea lor nu mai poate fi corectat, pentru că în permanenta au fost supuși feedbackului negativ dar și propriilor incapacități de a face față pentru că la un moment dat, rămași în urmă, nu au putut recupera. Ulterior temerea s-a transformat în repulsie și ignoră orice are legătură cu a învăța, pentru că la un moment dat pentru ei asta a fost o mare TRAUMĂ.
Va urma!
