Am evoluat și am ajuns stăpâni ai pământului pentru că am acționat împreună și ne-am bazat unii pe ceilalți. Faptul că am avut în jurul nostru oameni cărora le-a păsat atunci când ”ne-a crăpat măseaua” și au fost dispuși ”să pună umărul” nu mai are nevoie de demonstrație. Mai cu seamă, dacă aveți bunici, străbunici care au trăit departe de marile metropole probabil că ați ascultat măcar povești despre ce însemna traiul în comun!
Ce aud eu, însă tot mai des, în practica mea de zi cu zi, sună cam așa!
– Eu nu pot să mă bazez decât pe mine
– Dacă nu te ajuți tu, nu are cine
– Prietenii sunt buni dar implică mult consum de resurse atât financiare cât și de energie
Sau diplomaticul…
– Dacă mă crezi, nici pentru prieteni nu mai am timp!
Ce pot eu să vă spun este că, în lipsa unor relații semnificative de încredere și atașament nivelul stării de bine scade simțitor.
Va să zică, dincolo de expectanță pozitivă că nu vei fi singur când vei avea nevoie, faptul că în prezent, în viața ta emoțională nu există oameni cu care să poți avea o comunicare intimă deschisă contribuie simțitor la nefericirea ta. 
Cum nu este o glumă, îmi propun un proiect care încurajează ”INTERACȚIUNEA”.
