Încă o zi, aceeași dorință de “a iubi prin împărtășire” mă îndeamnă să scriu despre povești cu sens, sau PILDE. Oricare ar fi ele, povestiți-le cu implicare și emoție. O să vedeți că odată pricepute, vor fi un prilej excelent pentru ai voștri mici să le povestească adulților sau puștilor dimprejurul lor și astfel să primească apreciere, prietenie, iubire.
Eu am să aleg astăzi una dintre preferatele mele. E tot despre Divinitate, dar nu e o pildă a acestor zile. E ușor de priceput pentru cei mici și are aplicabilitate în situații diverse. E despre vânt, primăvară și un fermier nemulțumit. O găsiți în forma ei originală, eu încerc un rezumat.
Va să zică, un fermier veșnic nemulțumit de recoltele lui îi tot cerea Domnului socoteală pentru soarele și ploaia care veneau din ceruri. Într-o bună primăvară, i se dă puterea să decidă când va ploua și când va fi soare pentru ca recolta să iasă cât mai aproape de așteptările lui. Zis și făcut, omul nostru, a primit soare și ploaie după placul inimii și totuși în toamnă a avut cea mai slabă recoltă a tuturor timpurilor!
Ce se întâmplase, oare?
Din nefericire, în iubirea și grija pe care o manifesta pentru plantele lui, uitase să le pornească VÂNTUL.
Acum, găsiți-vă timp să explicați alor voștri care e rolul vântului în viața plantelor și odată ce ați priceput împreună, adăugați și un gând despre vânt și adierea lui în relația dintre voi!
Ați ridicat o sprinceană, nu-i așa?
