Atât de intuitiv! Despre relația cu părinții tăi sau ai lui și cum se văd toate astea prin ochii pruncului cel mic!
Aud adesea!
– Nu am timp să vorbesc cu ai mei. Când mă prind, îmi povestesc o grămadă de lucruri care nu mă interesează; sau
– Nu am când să trec pe la ai mei; sau
– Am uitat să le facilitez cutare programare, lasă că o să o fac săptămâna viitoare. Au tot timpul.
Copilașii ne aud, chiar dacă par interesați doar de desenele lor. Da, uneori, chiar și atunci când încerci să verifici ce au înțeles și ești mulțumită că nu au băgat de seamă ei, de fapt, doar nu știu să exprime rațional. Creierul lor învață emoții. Emoțiile pot fi de afecțiune, iubire, preocupare, recunoștință, sau de dezinteres, neimplicare, agresivitate pasivă. Tu ești cel care îți scrii scenariul pentru cel mai plauzibil fel de a fi tratat la vârsta la care le vei solicita atenția în felul în care o fac ai tăi acum!
Dacă ai să te oprești un pic din iureșul ăsta ai să observi că de cele mai multe ori este vorba de fapt despre ”un fel de a căuta dovezi de iubire”. Da, se transformă încet, încet în niște copii nesiguri. Este posibil să te ajungă și pe tine cândva acest tip de emoții!
