Pentru că lecția uneori e alta decât cea pe care te încăpățânezi să ți-o însușești!
Deși suntem atât de diverși, adesea, întâmplările prin care trecem, chiar dacă ele pur subiectiv sunt atât de diferite unele de altele, o perspectivă obiectivă ajută mult pentru categorizarea lor, cu sens.
În lumea asta ”nebună” în care serviciul rareori mai are vreo legătură cu ”până la pensie” investim extrem de multă energie pentru a găsi perspective ale locului de muncă ideal. Focalizați adesea pe 2 aspecte pe care le considerăm definitorii și anume relația muncă investită – remunerație primită, facem abstracție de detalii precum: satisfacția profesională, lărgirea orizontului profesional, capital relațional câștigat și toate acestea, NU DE SINE STĂTĂTOARE CI, PUSE ÎN RELAȚIE DIRECTĂ CU VIAȚA NOASTRĂ PRIVATĂ.
Mai specific oare cum ar fi dacă, îndărătul imediat al faptului:
– că relația cu șeful s-a încheiat lamentabil,
– că atunci, de la bun început sau pe parcurs era nevoie de un picior bine ancorat într-un prag imaginar,
– că implicarea merita menținută la cote de suficiență,
– că disponibilitatea necesita altă îndreptare
AM PUNE BAGAJUL CREȘTERII EMOȚIONALE săvârșită ca urmare a antrenării autentice în proces.
Oare, nelimitând emoțiile derivate dintr-o implicare veridică nu cumva am dat ocazia unei șlefuiri profesionale dar și profund umane pe care niciun șef și niciun Revisal nepoftit nu o pot înhăța îndărăt.
La rându-mi, mi-am prilejuit ocazia să mă hrănesc îndestulat din relații tămăduitoare pe care nu le-ași fi experimentat dacă nu mă confruntam cu acțiuni stângace sau nedrepte ale celor pe care i-am avut cârmuitori de-a lungul existenței. Îmi vine să povestesc despre asta de fiecare dată când, încă câte un om pe care am norocul să îl cunosc în profunzime, reușește să se înfrupte din acest tip de sevă.
Astfel, ne podidim cu atingeri dulci, cu miresme moi sau cu sunete multicolore!
Voit, umpic* intrigant, cât să sporească pofta de a schimba perspectiva pierderii.
