Sunt într-o perioadă din viața mea în care îmi permit luxul să fac o plimbare în timpul zilei, după ce lucrez câteva ore. Este un beneficiu pentru care mă simt recunoscătoare!
În una dintre zile din săptămâna trecută, străzile pe care mi-am făcut pașii erau înțesate de tineri de liceu. Copii aceștia, crescuți un pic, în grupuri de 2 pană la 5 – 6, cel mai probabil își terminaseră activitățile și păreau dispuși să se mai bucure de prezența colegilor într-un context informal!
Nu știu câți dintre voi mai au răgazul să se plimbe, cu sau fără treabă și când o fac, să fie asta principala lor acțiune. Terapeutic discutând, să trăiască ”aici și acum”. Dacă nu ați mai făcut-o demult, propuneți-vă asta. E o binecuvântare pentru trup și minte deopotrivă, însă, dincolo de asta, ce vreau eu să împărtășesc cu voi este lumina tinereții molipsitoare din ochii lor. Erau atât de ”frumoși de-a întregul” în acele momente, încât nu am mai avut timp să observ dacă vorbesc cuviincios între ei, dacă lasă suficient loc pe trotuar, dacă au îmbrăcăminte adecvată sau mai știu io ce alte cârcoteli la care mă declar meșteră!
Apoi, am avut un adolescent în cabinet care, în teorie, a venit să lucreze la managementul timpului, resurselor, energiei pe care o are de investit pentru ca bacalaureatul să fie un balaur mai mic decât cum se înfățișează în prezent. Practic, este acolo multă presiune pe felul în care aparținătorii lui înțeleg focalizarea pe ”lucrurile semnificative din viață”. Tânărul trăiește frecvent sentimente de vinovăție pentru momentele în care face lucruri care îl ajută să aibă cea mai bună stare, și anume, timpul petrecut cu cei de-o vârstă cu el!
Dragi părinți, dacă sunteți atât de cuprinși de temerile voastre pentru viitorul copiilor, aruncați un ochi în stradă, vedeți de unde își iau energia și încercați, pe cât posibil, să vă îngrădiți impulsul de a aplica opreliști când e vorba de petrecerea timpului cu cei de-o vârstă sau participarea la activități pentru care manifestă interes real. De asemenea, evitați programarea pregătirii în ziua dedicată odihnei.
Desigur, lucrurile este nevoie să fie organizate cu responsabilitate, dar și condimentate cu emoții! Dacă e dificil, reflectați un pic la felul în care gândeați când erați de-o vârstă cu ei. Și da, nu faceți abstracție de momentele în care impunerea a adunat o grămadă de trăiri negative, care acum considerați că v-au fost folositoare. Aduceți-vă aminte câte daune au produs atunci, în acele momente.
