Un fel de a-i mobiliza pe cei mai mici decât noi!
Daca vă sună cunoscut, mâna sus!
”Pe capul nostru sunt multe. Muncim amândoi, în fiecare zi, ca să ne fie bine tuturor. Trebuie să înțelegi că școala este responsabilitatea ta. Vrem să manifești seriozitate și să nu ne dezamăgești. Noi îți oferim totul. Tu trebuie doar să înveți. Nu te punem să faci nimic. Folosește-ți timpul în avantajul tău până nu va fi prea târziu.”
Să presupunem că, expunerea de mai sus este spusă pe un ton adecvat (deși și asta nu este tocmai simplu si la îndemână). Aproape nimic prin care să transpară presiune, amenințare, temere.
Dacă până aici suntem în acord, haideți să-l buchisim împreună!
Cum poate fi decodificat acest mesaj?
***„Muncim (…)ca să ne fie bine tuturor, e mult mai bine decât ”muncim pentru binele tău, ca ție să nu îți lipsească nimic” și totuși, dacă copilului tău nu ai ținut să îi transmiți de fiecare dată când s-a ivit ocazia că: ”munca e o chestiune care aduce pe lângă beneficii financiare și BENEFICII EMOȚIONALE, energetice, de stimă și statut, prin EA ÎNSĂȘI”, acum este un pic mai dificil pentru el să se raporteze la muncă într-o manieră INSPIRAȚIONALĂ.
Dacă principala raportare la ”muncă” este ca la ceva ce ne aduce DOAR O STARE DE BINE FUNCȚIONAL, guvernată de verbul A AVEA (masă, casă, de îmbrăcat, concedii, divertisment/relaxare/ chiar oportunități culturale), copiii nu au de unde să înțeleagă că, a te duce la grădiniță e o muncă în sine, precum, a te duce la școală sau la serviciu, iar viața lor este nevoie să fie BUNĂ, ÎMPLINITĂ, înțesată cu sentimente de SATISFACȚIE acolo, pentru că, dacă nu este așa, va fi TRIST pentru ei în fiecare zi a existenței lor.
O viață îmbucurătoare pentru copilul tău, stă atât în responsabilitatea ta, a părintelui, a lui, a copilului, cât și a celor care îl instruiesc. DAR, dacă nu reușești să-l inspiri cu ideea că munca este important să fie și UN FURNIZOR DE PLĂCERE, va fi foarte dificil să o trăiască cu bucurie, drept urmare tu ai să te superi adesea pentru că el, copilul, nu înțelege de ce trebuie să muncească (adică să meargă la grădiniță, școală), când ar putea foarte bine să nu o facă, cel puțin până când ca veni momentul ca din munca lui să câștige bani! 
***”Școala este responsabilitatea ta”, i-ai spus mai devreme. Realitatea este că suntem mai mulți responsabili, cum am spus-o deja, în paragraful anterior!
Mai mult, fie vorba între noi, dacă la 12 ani, nu ai încredere să îl lași să umble la aragaz în absența ta sau să vină singur de la școală, cum ai putea să îl faci responsabil de un proces atât de complex precum EDUCAȚIA lui.
***”Să nu ne dezamăgești”. ”Dezamăgire” e un cuvânt care naște multă angoasă pentru că sunt foarte greu de măsurat condițiile în care se va întâmpla asta. Mai exact, condițiile variază mult fiind adesea direct proporționale cu starea noastră de spirit. Adesea nu împământenim în cadrul familiei noastre repere clare de care să ținem cont și să acționăm permanent conform lor.
***”Noi îți oferim totul și nu te punem să faci nimic” este o alegere pe care, părinții o fac, iar el, copilul, nu este responsabil pentru ea. Adesea, copiii ar fi dispuși să vă ajute la treburi însă e alegerea adulților să prefere partea ușoară (dacă faci singur termini mai repede pentru ca a instrui, a susține, a superviza, a evalua, a recompensa necesită timp și energie, care uneori nu este disponibilă)!
Sunt câteva dintre semnalele de alarmă pe care e nevoie să le conștientizăm noi cei care jucăm rolul de părinte.
Acesta este un doar un model pentru cum ar putea începe un grup inspirațional pentru părinți.
E modalitatea mea de a vă face curioși.
Va urma!
Până atunci, spor și inspirație!