Și totuși, cu toată dibăcie mea de a propune acțiuni dezirabile care să mențină conexiunea la noi înșine, ieri m-am trezit într-un iureș cald și tare plăcut de revederi care m-au luat pe sus și am uitat de momentul cu mine! Ala în care să “pun în sumă ziua”!
Va să zică, azi mai trăiesc o bucățică de ieri!
Vă tare mulțumesc gând cu gând și vă propun, când pățiți ca mine să vă dați răgaz să recuperați!
Altfel, riscam să uităm că trăim pentru noi dintâi oricât ar părea de egoist pentru cei care încă mai judecă în paradigma lui “eu la urma”!
Spor la mângâiat! 
