Despre luarea în balon a lui Moș Nicolae…
5 Decembrie ajunul unei bucurii rânduite. Nu am să povestesc aici despre poziția mea în legătură cu greutatea pe care o dăm unei ființe iluzorii care preia autoritate și decide după rugile părinților dacă copilul este demn de laudă sau de ocară primind, după caz, cadouri asezonate cu o vărguță care nu își prea are locul în peisajul parentingului actual.
Însă, Moș Nicolae ăsta, c-o fi sau nu de ispravă, are și el cel puțin o condiție minimă ca să apară încărcat. Trebuie ca ghetuțele să îl întâmpine lustruite. Si nu de oricine, de însuși suveranul lor.
Rătăcită în fața unui ecran TV, mi-a fost dat să văd ieri seară cum pregăteau micuții mult așteptatul eveniment.
Au fost mai multe cadre cu copilași care pregăteau încălțămintea pironiți în mijlocul canapelei, al covorului din camera de zi, ba chiar și peste ospățul Moșului (paharul cu lapte si farfuria cu biscuiți). În atare condiții micuții își curățau încălțămintea…
De aici am înțeles că cei mici nu au mai nimic de făcut. Totul este spilcuit dinainte, iar ei joacă neatenți, neimplicați, neasumați o piesă de teatru de o calitate îndoielnică.
Si apoi, vine vremea când ne mirăm că nu sunt antrenați să ducă la bun capăt lucruri cărora ne așteptăm să le ofere însemnătate.
