Când ai poftă de o bucată de pâine caldă cu unt, mergi la brutar să o cumperi sau ți-o frămânți tu?
Timpul e scurt, viața de zi cu zi consumă multe resurse pentru că în jur este din ce în ce mai multă informație de procesat. Desigur, ea nu trebuie toată ordonată sau remegată, dar prins în această celulă a consumului de dragul senzației de a avea, de a folosi ajungi sa te simți epuizat.
În lipsa timpului pentru lucruri care să te stabilizeze și să îți ofere energie mergi să iei de-a gata cheltuind resurse, pentru care tot tu ai muncit.
Oare care ar fi câteva chei de interpretare?
Nu cumva te-ai prins în capcana lui, “nu merită este pe toate drumurile”? Poate fi asta o modalitate pe care o replici atunci când te focalizezi, de exemplu pe profesia ta? Ți-ai pus problema că în loc să faci lucrurile cu consecvență, atenție, dorința de a evolua sau de a te specializa, alegi joburi în care nu te investești. Nu îți pui amprenta, nu îți sufleci mânicile, nu cântărești cu grijă ingredientele. Lucrezi pe pilot automat, nu te interesează să schimbi, să îmbunătățești, ba chiar să eficientizezi și ajungi în situația în care, ești nemulțumit de felul în care te simți la serviciu.
Asta e doar un fir al discuției.
Mâine îți povestesc despre relația cu doctorul. Tot mâine te aștept live, de la 19 pe TikTok andreea_partene, dacă vrei să FRĂMÂNTĂM ÎMPREUNĂ. 
