Perspectivă asupra REPARAȚIILOR – părinți să copii – partea aIV
Relația cu profesorul preparator.
Cum anume se reflectă alegerile din această perioadă asupra relației vostre de mai târziu! Rămâi conștient de comportamentul tău. 
***Copilul are nevoie de meditații
Va să zică, urmează o perioadă specială, un examen de care depinde parcursul lui profesional, parcurs pe care familia îl investește cu multă importanță.
Ce facem?
Ne mobilizăm!
Găsim preparator, ne schimbăm programul ca al nostru prunc să poată urma orele destinate îndrumării, facem eforturi să găsim resurse materiale pentru asta, ascultăm indicațiile profesorului preparator și ne îngrijim ca al nostru să nu le încalce. Una peste alta, e o perioadă in care avem mai multă grijă de felul în care informația prinde rădăcini. Fără să ne dăm seama, fiind preocupați evident aducem în discuții cotidiene referiri la informații pe care copilul le învață, avem mai multă disponibilitate să încurajăm, să susține, să înțelegem apăsarea, temerea, incapacitatea. Ba mai mult, pentru că e un prag important, suntem dispuși să afectăm mai mult din timpul nostru de părinți pentru a face împreună cu el sau pentru el lucruri care să îi facă plăcere sau măcar promitem că o vom face.
Hopul trece cu bine. Bucuria se preschimbă într-o vacanță plină de libertate. Vine toamna și, care obiceiuri credeți că vor fi reeditate, cele de dinainte sau cele din momentul în care ne-am mobilizat cu toții?
Păi, cu o probabilitate foarte mare, cele de dinainte. De ce, pentru că pe cele noi, le-am pierdut deja nefiind întreținute. Nu ne-am păstrat obiceiul de a citi aceeași carte în tandem, nici pe acela de a povesti la ce folosește cutare sau cutare chestie studiată, nici pe acela de a ne recompensa cu ceva plăcut pentru amândoi după o zi în care ambii am muncit mult pentru a recupera chestii rămase în urmă.
Da, și povestea asta este tot un preambul pentru REPARAREA COPILULUI.
