Perspectivă asupra REPARAȚIILOR – părinți să copii – partea I
Săptămâna asta am să vă povestesc cum arată din perspectiva experienței pe care o am eu cu părinții procesul complex de “REPARARE a COPIIILOR”. 
Nu, termenul a repara nu e ales întâmplător.
Și pentru că e un proces complex, cum spuneam, aleg ca explicarea lui să fie una ”ca la carte”. Pornim cu liniuțe, bastonașe, apoi ajungem la litere!
Da, e despre răbdare și consecvență. Dacă vă doriți să pricepeți cât mai pe îndelete, vă invit în această aventura!
Deloc întâmplător, astăzi vorbim despre pantofi și cizmari!
Știi, când ți se strică pantofii îi duci la cizmar, îi lași acolo vreo câteva zile și îi iei când ești prin zonă și găsești loc de parcare! Când îi iei, plătești și pleci. Uneori, foarte rar, cizmarul încearcă să insereze în scurta conversație o idee despre cum să-I întreții mai bine și cam atât. Desigur nu va îndrăzni să își spună să ai grijă la mers, să te controlezi când simți că freci pantofii între ei, să nu mai mergi doar pe călcâie sau vârfuri, să nu îți mai târâi picioarele, să ai grijă cum te sprijini în stângul, să nu calci ștaiful când te încalți sau să nu te mai descalți ținând cu vârful unui pantof tocul celuilalt.
Chiar și micul sfat legat de întreținere sau depozitare, cel mai adesea, îl uiți până acasă pentru că PROBLEMA TA E DEJA REZOLVATĂ ȘI CÂND O VEI ÎNTÂMPINA DIN NOU, VEI GĂSI ȘI ATUNCI SOLUȚII. Nu ai timp de prostii!
Mâine îți spun despre cum e cu reparatul mașinii de spălat!
P.S. Este și despre, răbdare, implicare, înțelegere, angajament!
