Am scris zilele trecute despre RESPINGERE.
Am promis că, dacă găsești că e interesant, revin cu tușe noi în tabloul pe care l-am construit.
In rezumat, tu aveai prea multe de făcut și l-ai trimis la joacă! Adică nu l-ai primit sa lucreze alături de tine!
În ce se transformă respingerea repetată?
– fie în obișnuință necooperării
– fie în nevoia de a fi implicat, cu orice preț.
Cum e de așteptat să lucreze în viitor împreună cu alții ?
– ori NU ȘTIE CUM. Prin urmare, vrea nu vrea, e nevoie să abandoneze proiectele în echipă pentru că nu se simte confortabil, ba chiar respins…
– fie va accepta ORICE CONDIȚII impuse de alții numai pentru a-l primi să facă și el parte.
Ca să îți fie și mai clar tabloul, imaginează-ți discuția cu doamna învățătoare în clasele mici:
– ”Să știți că, atunci când îi pun să lucreze împreună, el nu își prea găsește locul. Vorbește peste ceilalți, se supără, adesea nu e capabil să ia o parte din sarcină să o ducă la bun sfârșit sau nu reușește să se facă util, să își identifice abilitățile și să le pună în valoare…E dificil când interacționează și copiii nu sunt întotdeauna disponibili. Fiecare vrea să fie apreciat pentru implicarea lui. Mna, ce să vă zic, trebuie să lucrați și dumneavoastră la asta!”
Sau
– ”Am observat că se profită de el atunci când lucrează în echipă. Mai tot timpul treaba lui e cea mai plictisitoare sau mai grea. Nu prea iese în evidență și se conformează la tot ce îi spun ceilalți. Nu știu ce să vă zic, parcă îi este teamă să își spună părerea și dacă totuși o face renunță foarte repede la a o duce la bun capăt când ceilalți exprimă cea mai mică îndoială. Il văd așa, puțin timorat. Pare că îi este teamă permanent să nu fie respins. Discutați si dumneavoastră cu el”.
Si, daca primești acest feedback să știi că ești norocos. Este timp să îndrepți.
Trebuie doar să înțelegi cât este de important pentru el sa se simtă ”IMPORTANT” pentru tine.
*Repetiția nu este întâmplătoare!
