Din timp în timp mi se ivește prilejul să mă încrucișez cu bune năravuri dintr-o rânduială demult dată uitării!
Astăzi mi-a fost dat să mă reîntâlnesc în gânduri cu salata de boeuf a bunicii ornată cu albușuri de ou, gogoșari murați și țăndărele de măsline, cu gulerașul din dantelă schimbat la rochie de fiecare dată când dădea semne de terfeleală, cu un mic dejun din cubulețe de pâine asezonate cu bunătăți și organizate în feluri care să trezească emoții calde pe chipul destinatarului, cu masa mamei care e musai să aibă orânduială anume și un bol pentru fiecare produs ce vine din oraș gata pregătit, dar al cărui borcan nu e cu cădere să-l trântim etichetat pe masa!
Atâta delicatețe găsesc în tipul ăsta de grijă ce se pierde pentru că timpul prețios nu merită a fi precupețit! 
Astăzi am petrecut o emoție anume când darul promis, o cărticică a cărei pagini abia aștept să le sorb s-a primit gătită cu grijă în învelitoare cu ”buhnite, ververițe, cărpioare sau ariciori” fiecare dintre acestea venind spre mine cu încă câte un gând jucăuș al unor amintiri dintr-un alt coșuleț de fetiță.
Și atât de tare m-am bucurat și mi-am promis, odată în plus, că data viitoare când mă zoresc să fac bucurie unui drag al meu să mai precupețesc o clipă să pun căniței farfurioară, să tai mărul în patru și să-i scot semințele, să pun un strop de miere în ceai și chiar să pun emailului umpic* de parfum! Cât se poate!
V-am pupat îmbujorat că io tar’ m-am bucurat!
