SFR – pentru tabăra în care suntem ”nici pe departe jumătate”!
M-am decis ieri, pe ultima sută de metri, să merg la filmul lui Piersic Jr., ”Nimic despre dragoste”. Pentru mine a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o si nu numai pentru ieri. Cred că a doua cea mai bună din ultimul an! Cea mai binevenită, acum vreo 2 săptămâni, dar aia va să vie în altă istorisire!
Filmul, dincolo de ceea ce vezi, este o radiografie excelentă a simțămintelor și reacțiilor aferente acestora, a 4 oameni, în speță, 2 cupluri heterosexuale, oricum le-ai număra. Povestea aproape intrată în normalitate, a înșelatului cu ”cea mai bună prietenă/ cel mai bun prieten”, de astă dată, la pătrat. Fiecare dintre cele 2 cupluri aveau o relație amoroasă cu partenerul de sex opus al celuilalt cuplu. De la un capăt la altul m-a fermecat cât de fain sunt surprinse poveștile de viață a celor 4, fiecare personaj având o orientare stereotipică ”in extremis” de la masculul alfa la bărbatul romantic, sensibil la poezie, de la femeia emoțională, caldă la cea pseudo trivială cu un comportament sexual bine conturat și orientat mai degrabă spre ”cum subjug decât spre ce simt”.
M-au fermecat dialogurile curate ale personajelor, lipsa victimizării sau căutării de vinovați în scopul scoaterii ”basma curată”, comportamente atât de uzitate în cotidianul mundan.
De principiu, fiecare dintre cele 4 caractere a răspuns la evidența ”descoperirii de către celălalt a faptului că a fost înșelat”, cum i s-a potrivit mai bine.
Masculul alfa a agresat la întâmplare, dar pe termen lung și-a amprentat teritoriu procreând alături de soția lui, ceea ce, cel puțin declarativ, nu era un proiect dintre cele mai dezirabile . Femeia emoțională a plâns și apoi a pedepsit, pentru că bărbatul din viața ei, după ani buni nu avea încă urmași, deși își dorea demult, iar relația lor era, de departe, sub imperiu agresiunii pasive. Bărbatul empatic și-a asumat, cumva, vina și îi suportă consecințele ajutat de către un whisky și mai multe țigări, ceea ce nu îi neapărat pe placul și în firea lui, așteptându-și soția să fie gata. Iar femeia concentrată pe scopuri se domolește făcând din maternitate un ideal pe care îl poartă cu împăcare, raportându-ne, fie și doar la felul în care își grijește burtica amprentată de a doua maternitate.
Da, în film e multă vulgaritate în vocabularul unuia dintre cupluri, dar după capul meu, una umbrită cu raționamente creative, ieșite din cotidian care face personajele și mai savuroase. În ceea ce privește scenele sexy/porno din film, intuiesc că au avut un rol foarte specific si anume acela de a crea context. De a oferi auditorului energia sexuală care să îl aducă în ipostaza de a fi mai puțin rațional și mai tolerant la actul ”înșelării” pentru a fi pregătiți, ulterior, să interpreteze ce este dincolo de acest prim plan. Cum anume se simte, nevoiește, dorește dincolo de primul înveliș al sufletului.
Una peste alta, am văzut oameni ieșind din sală, comentarii superficiale ale auditoriului, luate la cald.
Eu m-am coborât câte un pic, pe rând sau amestecat, în sufletul și mintea celor 4 ființe și tare bine mi-a fost acolo. M-am distrat de minune la umorul fin, la conexiunile savuroase la posturile neașteptate pe care le-au făcut să transpară cei 4 actori, sub diriguirea unuia dintre ei.
Este un film de văzut și reconstruit, retrăit interpretat în cuplu și între prieteni dragi. Mintea mea a fost incitată de limonada cu: miere, lămâie, busuioc și gheață pe care au oferit-o cele 4 ingrediente ale acestui pahar “de iubire ca-n viața adevărată”.
Întru-un cuvânt de văzut.
Dacă ești genul care te întrebi încă de la începutul filmului care e subiectul, unde vrea să ajungă și începi să brodezi pe lângă, din nevoia ta de a anticipa grăbit, pentru ca nu-I așa, tu nu ai timp de prostii, NU merită să te duci! Nu vei avea nimic de câștigat nici tu și nici filmul!
Ce frumos e să fim atât de diferiți, chiar dacă, poate, în tabăra ta or fi mai mulți!
