Sunt studii care corelează stresul (cauzat, de exemplu, de îngrijirea unei persoane semnificative) cu vindecarea în urma unei răni (cauzate in cadrul experimentului constând într-o incizie soldata cu îndepărtarea unei parți din tegument).
Concluzia experimentului – cei stresați se vor vindeca mai greu decât ceilalți.
DAR stresul nu împiedică doar vindecarea fizică, el face ca disponibilitatea, răbdarea, capacitatea de a arăta afecțiune, atenție, susținere să scadă simțitor.
Desigur, stresul este o chestiune foarte subiectivă!
Nu apare la toată lumea în aceleași circumstanțe și la aceleași cote! 
Însă, sunt situații în viață din care rareori scăpăm fără să îngurgitam o porție considerabilă de stres și una dintre acestea este momentul în care ai noștri copii trec prin ”evaluarea de etapă”.
Aparent, toată nebunia se sfârșește odată ce apar notele și copilul urmează cursul firesc, adică, următoarea etapă.
Mmmm, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar putea să pară, pentru că, expunerea la stres a făcut între tine și copilul tău (mai mare sau mai mic) mici “cratere” care nu se acoperă de la sine.
Deși pare o privire pesimistă, acoperirea ”craterelor” poate contribui la o relație mai echilibrată, mai transparentă, mai autentică ca cea dinainte, doar că cere multă migăleală, ce spun eu, ATENȚIE sporită!
Chiar așa, știai că atenția e o ”super dovadă” de IUBIRE?!
Acum știi! Ce faci cu asta depinde în primul rând de tine!
