Toamna mă predispune la o stare de ”prezență specială”. Merg pe strada și gândurile mele sunt mult mai aproape de ce se întâmplă în imediata mea apropiere. Mi-e bine. Culori calde, soare molcom, vânt prietenos!
Fiind cu simțurile orientate spre exterior și vădit ascuțite pentru că primesc informații care mă atrag, mă surprind atentă la expresiile celor din jurul meu, ba chiar și la ceea ce își spun unii altora în secundele când drumurile noastre se însoțesc.
Surprind uneori plăsmuiri, mici șiretlicuri în răspunsurile celor mari la solicitările copiilor. Desigur, copii repetat își doresc să aibă aproape tot ce mișună în imediata lor apropiere și este deținut și de alți reprezentanți ai regnului, de aceeași măsură cu ei. Însă, răspunsul la solicitările pe care alegem să nu le onorăm NU REFLECTĂ, adesea, realitatea măsurabilă pentru că, noi, părinții, preferăm calea mai ușoară.
”Vreau și eu balon de ăla” primește ca răspuns negativ ”nu avem bani”, ori realitatea de multe ori nu este asta. Sunt multiple motive care ne determină să nu răspundem pozitiv, dar acesta este cel mai ușor de enunțat. Ce CONSECINȚE pe termen mediu și lung pot avea astfel de refuzuri care nu reflectă realitatea din mintea noastră, putem DESCOPERI ÎMPREUNĂ. De aceea vă propun: https://psihologa.ro/…/grupuri-inspirationale-copii…/
Aștept întrebări, curiozități, cereri, propuneri!
Până atunci, alegeri inspirate vă doresc!
