În lumea asta plină de lucruri care se schimbă cu o viteză care ne dă ocazia la mult mai puțină predictibilitate decât avem amprentată în istoria dezvoltării noastre, de la strămoși, lăsăm ca anotimpurile să se perinde mai degrabă pe dinaintea noastră decât să ne scurme prin mădulare!
Asta e ultima săptămână în care vara mai este în drepturi. La capătul ei ne va întinde mâna ”Zâna Toamnă”. Cum ne încheiem socotelile cu Vara și cu ce anume vom rămâne dincolo de căldura ei înăbușitoare?
Cât este asta de semnificativ vei putea să îți dai seama de îndată ce accepți că schimbările din natură te însoțesc pas cu pas și, vrei sau nu, contribuie la starea ta de spirit.
Ce îți va lipsi odată cu momentul în care ”vara se va călători”?
E o întrebare inspirată, să știi. Te poate ajuta să îți pui în ordine amintirile din anotimpul care se încheie, și mai cu seamă emoțiile care le-au însoțit. Dacă nu ești obișnuit să te înfrupți din calupuri de amintiri sumarizate la cald încearcă și această abordare a vieții. Ai noștri care ne-au crescut obișnuiau să petreacă fiecare anotimp oferind trecerii o însemnătate aparte.
Poate deveni și felul tău de a mulțumi pentru momentele inspirate. Și toate astea îți vor fi de folos atunci când întunericul se va potopi prea repede pe după amiază!
Ce îți pot spune eu este că acordarea la natură ne face să trăim viața cu mai multă așezare. Iar dacă vara va trece peste tine fără să-ți iei rămas bun, trezindu-te cu toamna venită pe nepoftite, ai toate șansele să îi reproșezi permanent că nu este mulțumitoare!
Metafora nu e întâmplătoare. Dacă nu ”călătorim” cum se cuvine pe oamenii care pleacă, vom reproșa celor care vin pe nesimțite că nu au ales momentul potrivit. Și uite așa, putem simți că mai nimeni nu se va putea potrivi cu ritmul nostru, pur și simplu pentru că nu ne-am dat ocazia să ne așezăm, să înțelepțim ce anume ne-au oferit experiențele prin care am trecut, ce vrem să repetăm, ce vrem să lăsăm să treacă și altele asemenea.
Doar o perspectivă asupra trecerii! 
