N-am excelat mai niciodată în a fi prima la școală, însă la septembrie am jinduit mereu.
Fie elev, profesor, psiholog sau ce-oi mai fi fost, așteptam ziua asta.
Nu, nu pentru că urma să învăț lucruri noi ci pentru că urma să mă conectez cu ai mei colegi și mai târziu cu strumfii, fie ei mai vechi sau nou, nouți! Pentru mine a fi împreună înseamnă creștere, oricât de dificile pot fi la un moment dat momentele lui ”cu toții”.
În timp, am început să mai prețuiesc ceva. Chiar ziua de azi. Îmi place de minune să simt emoție și azi e plin de norișori ce mustesc de simțăminte.
Dincolo de părinții încărcați de apăsătorul ”TREBUIE pentru ziua de astăzi”, ăștia mici, preponderent cu flori în mână, au ochii aceia sclipicioși pe care nu îi prinzi ușor în fiece zi.
Sunt acolo lucruri amestecate, dar dincolo de toate, conectarea la ”aici și acum”. Astăzi este în sfârșit o cantitate satisfăcătoare de informații (culori, forme, oameni, cuvinte) pentru nevoia lor semnificativă. Astfel, nu mai este loc de nimic decât de trăit momentul.
Ce facem noi părinții cu asta?
În general suntem prea obosiți de atâta umblătură sau prea preocupați să le povestim ce bine va fi la școala și cât de important e să învețe, după caz să fie cuminți și ascultători!
Dar dacă am încerca să schimbăm paradigma și am face din seara asta măcar una de povestit în tihnă?
Ce credeți că i-ar face pe mici, de-a binelea bucuroși? Că de mâine se trezesc mai dimineață, că de mâine începe responsabilitatea, că de mâine au teme, că de mâine nu mai pot sta seara cât vor ei, că de mâine …?
Dacă mă întrebați pe mine despre asta răspunsul ar fi: ”că de mâine nu mai petrec singuri sau doar cu adulți preponderent ocupați o grămadă de timp”, ”că de mâine mami și tati vor fi eficienți și se vor bucura de timpul lor de după job mai mult”, pentru că de mâine el, copilul, va fi ÎN SIGURANȚĂ printre cei de-o vârstă.
Prin urmare, astea și altele asemenea spuse de ADULȚI care își dau dreptul să se bucure de ei înșiși, de experiențele lor, de prietenii și colegii lor și găsesc timp să le împărtășească propriilor copii comori din viața lor intimă de acum și din trecut.
Și, dacă mă mai întrebați încă o dată, poate la anul, le excludem măcar pe astea cu ”trebuie să mă trezesc de dimineață” și ”trebuie să mă culc devreme”.
Rutina somn veghe e un obicei excelent care cred că poate crea dificultăți în a fi gestionat dincolo de 12 ani, dar până acolo zic că ar fi super folositor și eficient să nu fie discutabil!
În rest, floricica din papuc primită azi în dar este simbolul perfect pentru ”ALȚI PAȘI”!
