Psideea despre relația dintre utilitate și motivație
Să zicem că tu ești un săpător de sanțuri iscusit iar seful tău îți dă de săpat azi, 100 de m de sanț, de-o pană de hârleț, în formă de zvastică.
Cum crezi că ar varia sporul tău dacă:
1 – ți-ar spune că faci asta pentru că urmează să fie montat într-un film despre ororile fascismului
2 – nu îți dă nicio explicați
3 – îți spune ca nu aveați nimic de făcut, dar ca să nu uiți să dai cu hârlețul, fă o svastică
Acum, dacă ti-ai dat răspunsul, măsoară motivația și entuziasmul celui mic după următorul îndemn: ”pune și tu și fă încă 3 exerciții, că prea ți-ai terminat repede temele și-ți pierzi vremea cu jocurile alea”.
Va reține ca, în loc să se joace, un lucru foarte ofertant pentru el, care îl energizează și îi hrănește cel puțin latura competitivă, va trebui să facă încă 3 exerciții, motivul fiind exact opusul dorinței lui adică acela de a NU SE MAI JUCA.
Data viitoare dă-i un argument suficient de bun care să îl motiveze. Dacă nu îl găsești pe cel potrivit revin cu exemple.
