Strâns legat de ”a cere”, verbul pe care dacă obișnuim să îl folosim avem toate șansele să ne facem o viață mai bună este: ”a oferi”.
Și, ca să fiu mai specifică, am să exemplific câteva mostre de a ”a oferi” la care te invit să reflectezi și să îți răspunzi ce anume mai poate sălășlui îndărătul lor:
– Am văzut ca m-ai sunat ieri de 2 ori, dar eram la sala, apoi am uitat, hai ca am 10 min, apoi programare la coafor. Ce-i cu tine, era ceva important?
– Vezi că îți trimit o lădiță de cireșe, le-am primit săptămâna trecută. Le-am tot plimbat prin frigider, dar ai mei se strâmbă. Ți le trimit, hai. În plus mâine vin ai mei, sigur îmi aduc iarăși.
– Băi, am 2 bilete pentru seara asta. Nu mai pot merge. Ieri dimi am fost invitată în oraș și nu refuz. M-am gândit la tine, dar am uitat ieri și uite că s-a făcut astăzi. Eu zic să te duci, mai ales că sunt gratis. Dacă nu, oricum e prea târziu să le mai dau altcuiva. Și se pierd, păcat!
Câteva exemple, deloc ”trase de păr”, dacă mă întrebați pe mine.
Și consecințele lor exprimate către terți:
– Tu, e greu să mulțumești oamenii. E drept, sunt foarte ocupată, dar întotdeauna când am ”timpi morți”, dau și eu un telefon, pe bune.
– Băi, cum sunt oamenii! Am o amică, de fiecare dată când îmi aduc ai mei chestii le împart cu ea, aseară o rugasem să vină să stea cu ăștia mici și m-a refuzat. Mna!
– Așa pățești când ești prea bun. Numai sâmbăta trecută ce i-am dat biletele mele la teatru și ea nu poate veni vineri seara să mă machieze și pe mine. Are mână bună și am mizat pe ea, nu mi-am mai făcut programare, e tare scumpă tipa la care merg!
Dincolo de comicul situațiilor, sunt exemple din practica mea, care spun că ”a oferi” se măsoară un pic diferit de ”a da ce îți prisosește”! Mai mult, uneori, fără să conștientizăm cerem pretinzând că noi am oferit nemăsurat!
Așa să fie?!
