Câteva dintre verbele care ne însoțesc zilnic existenta sunt: a fi, a avea, a vrea, a bea, a mânca, a merge, a ști. Dincolo de acestea vă propun să lăsăm un loc special in mintea noastră lui ”a cere” și bineînțeles suratelor lui, ”a primi” și ”a refuza”.
Din ce izvorăște cererea?
Ce ne determină să cerem?
– Nevoile sau dorințele noastre!
Legat de asta, aduc în discuție conceptul de calitate a vieții! Ce legătură credeți că există între calitatea vieții, utilizarea cererii și acceptarea răspunsului fie el pozitiv sau negativ?
Păi, cam câte dintre supărările, neliniștile, emoțiile copleșitoare vin din incapacitatea de a ne face cunoscute dorințele?
Câte dintre nevoile noastre sunt ținute bine, ascunse față de oamenii semnificativi, doar din frica că, expunerea lor s-ar putea solda cu refuz și NU SUNTEM DISPUȘI să acceptăm asta?
Ce se întâmplă atunci când ne ținem blocate nevoile?
– Păi, ele vor răbufni, scăpate fiind de sub control.
Cu ce se va termina asta?
– Cu foarte multa nefericire pentru noi și pentru cei dragi.
Ce se întâmplă dacă ”cerem”?
– Vom primi – asta e varianta câștigătoare
sau
– Nu vom primi – asta e situația de care ”fugim de ne scapără călcâiele”.
Ne este foarte greu să acceptăm că oamenii sunt LIBERI să aleagă dacă ne oferă sau nu sprijinul lor.
Ce se va întâmpla când vom fi refuzați?
PROBLEMA apare atunci când ÎMPÂNZIM răspunsul negativ. Adică, îl deplasăm dintr-un refuz al unei dorințe, în REFUZUL adresat propriei persoane. Astfel, odată refuzați ne SIMȚIM neiubiți, nedreptățiți, neglijați pentru totdeauna. ORI, NU despre asta era vorba!
Tocmai de aici, se ivește incapacitatea noastră de a spune ”NU” pentru că undeva în mintea noastră se ascunde semnul egalității, sub forma:
IUBIRE = LIPSA REFUZULUI
Așa să fie? Să însemne că a iubi pe cineva îți îngrădește posibilitatea de a alege?
Și uite așa, din una în alta, ajungem să nu mai știm unde începem și unde ne terminăm!
Uite un motiv în plus pentru ”un screening” emoțional, cu sau fără ajutor! 
