”Mai că ți-aș face o vizita. De breasla voastră e tot mai mare nevoie”
Așa mi-a scris deunăzi un amic care se ocupă serios de educat ”guguștiuci”.
Oare o fi dreptatea de partea lui?
Trebăluind prin gânduri în încercarea de a desluși afirmația-i, am găsit câteva repere pe care vi le împărtășesc și vouă.
ASTĂZI, e în NORMALITATE ca:
– femeile/ mămicile să meargă la serviciu 10 – 12 ore pe zi (cu tot cu drum cumpărături, ore suplimentare)
– bunicile să fie departe, prea în vârstă, prea bolnave ca să se mai poată ocupa de nepoți
– copii să nu-și mai petreacă cea mai mare a timpului lor liber în compania altor copii și să se descurce SINGURI cu toate aceste angajamente (negocierea jocurilor, a regulilor, timpului petrecut, rolurilor în joc și în gașcă, conflictelor)
– părinții să nu se mai adune cu alți părinți iar copiii lor ”să stea gură cască”, vor nu vor, și să mai bage la cap câte o reușită, apăsare, dificultate a celor prezenți pentru care se caută soluții (un fel de ”post-clacă”, pe care mulți dintre noi, părinții de astăzi am trăit-o și am avut multe de învățat din ea).
– autoritatea (fie ea învățător, profesor, diriginte, director) să fie combătută de față cu copilul fără niciun fel de menajament. Din păcate, astfel de reacții, oricât ar fi de întemeiate îi dau impresia celui mic că orice poate fi combătut, încălcat, nerespectat…
Astea sunt doar câteva exemple a căror implicații am să le dezvolt cu altă ocazie.
Așadar, îmi vine la îndemână să mă încred în raționamentul de mai sus. E nevoie de NORMALIZAREA unui SPRIJIN SPECIALIZAT pentru că, toate ajutoarele de mai sus precum mame cu mai mult timp, bunici care să preia și să desăvârșească comportamente cumsecade, modelul copiilor de-o vârstă sau mai mari care să împărtășească soluții verificate pentru dificultățile depășite, discuții autentice între adulți care să zugrăvească tablouri de reușite, griji și soluții pentru ele, cadre didactice a căror autoritate este un model, FOST-AU RISIPITE.
Vă invit să vă gândiți cu așezare la toate acestea și să vă dați o șansă să conștientizați o parte dintre condițiile care vouă v-au facilitat plinăciunea. Apoi, acordați-vă o șansă atât vouă cât și alor voștri.
Vă aștept!
