Imagine de wirestock pe freepik.com
Voiești, ori ba
Pe nesimțite,
Te năpădesc de pretutindeni
Nourii aceia mustind de presiunea
Celui mai ales CADOU.
Voiești să fii prețuit în aceeași măsură în care
Voiești să îți demonstrezi prețuirea,
Lor, acelor câtorva suflete,
Ce își megieșesc gândurile, adesea, cu ale tale
Și, poate chiar izbândești
Și ai inspirația celui mai INSUFLEȚIT DAR
Vulnerabilitatea ta!
Pentru că, odată intrat acolo,
Megieșul gândurilor tale
Oricând își va lua răgazul să plece,
Vei stărui în mintea lui
Ca o ancoră a goliciunii,
Teribil de îndestulătoare.
Pentru că EL cândva, subiectiv pentru totdeauna,
A desțelenit în tine
Frica neîncrederii.