Zile și zile!

Mai toate trec nepovestite.

Ne mai plângem câte un pic, apoi trec, ca toate celelalte. Pe urmă, mai îmbătrânim nițel. Cum? Se pare că decizia ne aparține!

În fapt, în fiecare zi emoții diverse ne inunda. Apoi vine altceva de făcut și starea a trecut. Rareori ne trece prin minte sa explorăm conexiuni.

Zilele trecute primesc un mesaj de la o persoana cu care am lucrat cândva. O super femeie, mama, iubită, plina de treburi și copii. Era un mesaj care conținea un text mișcător și câteva imagini cu și despre mine. Ce însemnasem eu atunci, într-un fel și acum, pt ea.

Băi, a fost super emoționant. Un pic! Apoi a trecut și mi-am reluat șirul cu “lucruri de făcut”.

Astăzi, însă, s-a creat/am creat un context. Un drum, o melodie, o cafea, satisfacția unui lucru bine făcut și zbafff, ca din senin, mi-a fost dat să trăiesc o stare de bine. Un cumul de amintiri închegate amestecate cu un pic de recunoștință pentru câteva, foarte puține dar intense, momente autentice, însuflețite de un car de emoții pozitive.

Instant, amintindu-mi despre ce am trăit cu câteva zile în urmă mi-a venit să împărtășesc și eu, la rându-mi. Dar din dar se face Raiul! 🙂

Ptiii, dar “oamenii mari”, care l-au uitat pe Micul Print, sunt bineînțeles ocupați. N-au timp să se joace, să răspundă, să se bucure. Pentru că, nu-i așa, sunt preocupați. Poate chiar să numere! 🙂

Deseori sunt și eu acolo, dar încerc să mă vindec câte un pic.

Asta e modul meu de a o face. Împărtășind stângăcii.

Muah! 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *