Basme, că tot le-a fost ieri ziua!
In momentele în care ne gândim la minunile cărora le-am dat viață, mai ales când ele nu sunt prin preajmă 
gândurile ni se îndreaptă, aproape invariabil, în direcția ”ce n-aș face ca să îl scutesc pe pruncușor de neplăceri care mie mi-au adus pagube însemnate”.
Pe de altă parte, năzuim ca micile creaturi să îndeletnicească obiceiuri convenabile care să le crească șansele la o viață mai bună.
Majoritatea știm că lectura, basmele pentru început, dezvoltă vocabularul, imaginația, abilitățile sociale.
Perfect până aici!
Cât din timpul nostru zilnic îl acordăm lecturii, pentru micuți, împreună cu ei, însoțindu-i sau motivându-i? Suntem conștienți pe deplin că ei învață cel mai abitir prin IMITAȚIE?
Mai specific! Cât dintr-o zi ne surprinde cu o carte în mână! (Chit că, noi suntem gata educați demult!)
Continuitatea este una dintre cheia educației! Apropos, asta e întrebarea pe care aș adresa-o cadrului didactic pe mâna căruia mi-aș dori să îmi dau copilul. ”Când a investit ultima oară în dezvoltarea ta personală și profesională?”
Una peste alta, ce știu eu sigur este că, un părinte nu are cum să se supere și să-și condiționeze puștiul de clasa a 4a care refuză să citească inclusiv lectura obligatorie, dacă el nu a fost constant în a îndeletnici această practică încă din primul an de viață al celui mic.
Invățatul este despre plăcere, creștere și distracție! Dap, ați auzit bine!
Întâi sădești apoi creaște. Niciodată nu e prea târziu!
