Cum sărbătorim ziua educației?!
O întrebare pe buzele tuturor părinților în ultimele zile! :))
Știm cu toții că replica este departe de adevăr și mai știm, tot cu toții, că astăzi școala nu ne ajută!
Copiii și dascălii lor nu merg astăzi la școală, prin urmare, EDUCAȚIA rămâne în responsabilitatea părinților, ceea ce, un pic resemnificat, după momentele mele mai vechi de încurcătură, NU E RĂU DELOC! 
Educația, așa, din rădăcini, implică creștere, hrănire, cultivare, va să zică, e o responsabilitate demult delegată în primul rând părinților.
Una peste alta, ce fac părinții astăzi cu ai lor mici și mari, dincolo că, târâș-grăpiș trebuie să le aibă grija inclusiv în orele pe care le petreceau la școală!?
Păi, vă pot spune ce aș face eu dacă aș mai avea prin preajmă o minune de până în 18 ani!
Indiferent de vârstă i-aș povești despre cartea, eroul, romanul pe care le preferam cândva. Despre timpul și momentul preferințelor proprii pentru lectura, chiar dacă au apărut la 25 +, despre ce am câștigat din interacțiunea conștientă și asumată cu “poveștile altora” luate din cărți, despre cu cine am împărtășit asta, până la, cât de greu a fost uneori sa accept că am citit mai puțin, la cine, ce și mai ales în ce context m-a inspirat, m-a făcut sa fiu atent, să caut singur, să ALEG!
Aș încerca toată acestă povestire într-o nota de dezvăluire și VULNERABILITATE și în niciun caz moralizatoare. Nici măcar cu urme vagi de reproș sau de comparație!
Poate aș întra și într-o librărie! Și poate…
De ce as face asta?!
Pentru ca, deși avem impresia că ai noștri copii știu multe despre noi, chiar dacă le știu, le știu pe cele despre adulții de astăzi și mai puțin despre copii sau adolescenții frământați, îngândurați, copleșiți care nu știu încotro, iar asta, în ciuda faptului că poate părea descurajant e al naibii de motivator mai ales dacă vine din emoții exprimate dincolo de prima carcasă a primul zâmbet binevoitor!
Da, asta vreau să spun că ni se întâmplă să le zâmbim politicos copiilor noștri când gândurile ni se zbat între nu-ș ce inginerii financiare sau în incapacității de a rezolva conflicte care ne zgârie pe suflet!
P.S Nu întâmplător am scris asta de pe o banca dintr-un loc în care se perindă și interacționează o groaza de copii și ai lor părinți!
‘Oi fi auzit eu ceva! :))
