Astăzi este ziua familiei și nu numai! Nu știu care este imaginea din mintea ta când zici familie, dar am să ți-o împărtășesc pe a mea!
Înțeleg prin familie, toate persoanele semnificative, de sânge sau nu, care s-au adunat în jurul mesei în casa mea sau în casa alor mei părinți în zile, pentru noi, de sărbătoare! Mai specific, cei care au făurit cândva, uneori pentru totdeauna, ”Tabloul acela”!
Oameni care au avut aceleași gânduri de susținere, încurajare, izbândă, mulțumire, recunoștință fie și numai pentru ceva timp din viață lor, simultan cu mine sau cu fiica mea!
M-am lungit un pic cu definiția!
Ce am vrut să lămuresc este că, odată ce ”i-am avut la inimă ”, am amprenta trecerii lor ce nu poate fi îndepărtată, oricât de vehement ași fi putut susține asta, cândva. Trecerea și-a făcut loc ca apa în albia unui râu și va să rămână acolo cu bune și relele pe care eu aleg să nu le dau uitării, până când nu va mai avea cine să rumege aceste amintiri, pentru că ele nu vor mai fi fost în sufletul nimănui la fel.
Astăzi pentru mine este încă o zi special. Astea două mi se împletesc și îmi mărturisesc bucuria că sunt suma celor care mi-au trecut gândurile și emoțiile prin inima lor ca apoi să mi le zugrăvească în forma data de acea trecere.
Va să zică, mulțumesc tuturor că au fost cândva și că vor rămâne pentru totdeauna!
În rest, să ne fie bine și să ședem armonioși la suflet și la trup după fiecare cutremur care ne-a zguduit pereții. Cel mai adesea, vom găsi modalități ingenioase de a-i reface pentru a le da, odată în plus, o altă lumina din perspectiva unor experiență și mai înțelepțite. Pentru că, asta e toată șmecheria, să nu rămânem legați de regret, vină, neiertare, pică. E de-a dreptul însemnat să pricepem că noi decidem câtă lumina ne intră în odaie! Oamenii vin și pleacă, fiecare după dorință sau putința lui. Ce rămâne în urma lor sunt doar tablourile de a căror tușe suntem responsabili. Noi statornicim podoabele dinăuntru. Și da, ultimele straturi în gri și negru pot fi îndepărtate, cu un pic de iscusință!
