O bună bucată din viața mea profesională m-am îndeletnicit cu susținerea, îndrumarea, îmbrățișarea, povățuirea persoanelor, copii și adulți aflate nu numai în etape dificile ale vieții, dar și în risc de sărăcie, excluziune.
Că a fost vorba despre copii din familii monoparentale, cu părinți plecați în străinătate sau la limita subzistenței, mai tot timpul copilașii cu care am lucrat aveau o listă lungă de dificultăți prin care treceau. La fel și părinții, bunicii sau cei care le erau vremelnic alături.
Iarna este anotimpul pe care îl dedicăm bucuriei venite prin intermediul cadourilor sau unei atmosfere de basm, creată de globuri, lumini, brăduți asezonate cu bunătăți dulci.
Mai mult, este anotimpul în care ne-am creat UN OBICEI DIN A FI DARNICI. Știu asta foarte bine pentru că, de multe ori am fost mesagerul celor care au fost dispuși să ofere. Am fost cea care m-am hrănit cu bucuria din ochișorii celor mari și mici, atunci când își primeau surprizele de la cei mai norocoși decât ei.
ȘI TOTUȘI…
În toți acești ani am încercat ca, dincolo de a oferi darurile primite, să îi învălui cu atenție, disponibilitate, înțelegere pe micii mei beneficiari. Cu timpul, aveam să îmi dau seama că, în afara de bucuria unui cadou primit de cele mai multe ori într-un context obișnuit fie el școală sau grădiniță, NORMALITATEA la care aveau acces (adică aceea de a primi un dar de la Moșu), nu le era suficientă.
Copiii despre care vă vorbesc și alături de care am făcut plimbări lungi sunt fascinați de EXPERIENȚELE pe care le văd trăite de alții și la care ei, în mod obișnuit NU AU ACEES. Mă refer aici la locurile în care se beau băuturi dulci, în care se mănâncă produse care beneficiază de multă reclamă sau la vitrine colorate pline de flecuștețuri interesante.
Nu au acces la aceste lucruri, deși le curg ochișorii după ele nu numai pentru că nu și le permit, dar și pentru că cei cu care ar putea merge acolo, aparținătorii lor NU ȘTIU, ba chiar NU VOR să știe să se expună. Pentru că le este teamă, pentru că se simt inadecvat, pentru că nu știu rostul lucrurilor, pentru că le este jenă și în final, pentru că nu își permit și încearcă să nu creeze precedente…
V-am povestit toate aceste lucruri pentru că, în luna decembrie îmi propun și vă propun să mă susțineți în EXERCIȚIUL: ”Fărâmă de normalitate în așteptare”.
Am disponibile în fiecare zi de pe 1 pe 20 decembrie 2 ore pentru a fi SOLUL NORMALITĂȚII pentru un copil aflat în nevoie. Cunosc mulți copii, de toate vârstele care trăiesc diferit de noi ceilalți și vreau să le fiu alături.
Nu pot să fac asta singură.
Am nevoie de sprijinul acelora dintre voi care vor să îi aducă unui copil aflat în dificultate 2 ORE DE NORMALITATE. Recunosc, și timpul meu este limitat, de aceea vin cu următoarea propunere și vă SOLICIT SPRIJINUL.
Voi petrece 2 ore împreună cu un copil sau o mămică aflați în nevoie. Nu cu familii, nu cu grupuri. Vreau ca cel cu care mă văd să se poată bucura plenar de experiența, nouă pentru el. Pentru acel răstimp să fie conectat la ”senzații și emoții noi” și numai acolo. Să se concentreze exclusiv asupra lui. E un timp doar pentru asta. Vom merge să bem un ceai, să mâncăm o prăjitură și să povestim, așa, cu emoție, despre lucruri din viața noastră (în speță a lor). Apoi, vom merge într-o librărie și vom alege o carte, un joc, ceva educativ sau un mic suvenir o ancoră pentru ziua în care a avut un pic mai mult noroc.
Știu copii în situații dificile, dar dacă aveți sugestii sunt bine primite.
Cum poți tu contribui?
Îmi propun ca împreună, consumația și cadoul să nu depășească 200 de lei. Ca eu să pot duce la capăt acest proiect, voi pune la bătaie timp și energie. O parte dintre acestea le pun pe cheltuiala mea, dar pentru o parte este nevoie să ajuți și tu. Prin urmare prețul pentru ”o fărâmă de normalitate” pe care îl vei plăti tu este de 400 de lei. Vor fi 2 ore din obișnuitul nostru pentru un mic vis de copil. O oră o plătești tu și o oră o ofer eu, asta e deal-ul!
Dacă ești interesat să faci acest tip de surpriză în iarna asta, vei primi ca recompensă o descriere succintă a cazului pe care îl vei susține (telefonic sau WhatsApp), bonurile care reflectă consumația și micul cadou. Dar, cel mai important, cred eu, vei primi feedback în care am să îți descriu cum a fost cu bune sau mai puțin distractive, dar autentice la întâlnirea cu micuțul.
Va să zică, când te decizi să ajungi, prin mine, la sufletul cuiva mai puțin norocos decât tine, dă-mi de știre. Dacă tu nu vrei să contribui, dă mai departe! Va fi de folos!
PS: dacă acum, după ce ai citit, gândești că de 400 de lei îl ”îmbraci păpușă” și umpli și cămara părinților, nu suntem pe aceeași lungime de undă. Chiar pricepem diferit. 😊 Pentru felul în care gândesc eu, cele mai importante comori ale sufletului sunt EXPERIENȚELE. Iar oamenii cu care le trăiești trebuie să fie pricepuți la a se desprinde de ei pentru a fi cu tine.
Ocupația mea constă în a asista oamenii să găsească soluții pentru a petrece timp de calitate. De aici a pornit această idee – o fărâmă de normalitate în așteptare!
Imagini de pe freepik.com